[miercuri, 18 octombrie] Biserica primară și zonele de confort

 

 

5. Citește Faptele 8:1-4. Cum s-au răspândit primii creștini dincolo de zona lor de confort?

 

Faptele 8:1-4

„Saul se învoise la uciderea lui Ştefan. În ziua aceea, s-a pornit o mare prigonire împotriva Bisericii din Ierusalim. Şi toţi, afară de apostoli, s-au împrăştiat prin părţile Iudeii şi ale Samariei. 2 Nişte oameni temători de Dumnezeu au îngropat pe Ştefan şi l-au jelit cu mare tânguire. 3 Saul, de partea lui, făcea prăpăd în Biserică, intra prin case, lua cu sila pe bărbaţi şi pe femei şi-i arunca în temniţă. 4 Cei ce se împrăştiaseră mergeau din loc în loc şi propovăduiau Cuvântul”.

 

Până la acel moment, biserica timpurie se aflase în mare parte în Ierusalim (sau în teritoriul iudaic și printre iudei). Când a început persecuția – în care Saul, un iudeu și fariseu devotat, a fost implicat activ –, biserica din Ierusalim s-a împrăștiat în toată Iudeea și Samaria. Isus prezisese în Faptele apostolilor 1:8 că „veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria”. Această declarație a devenit realitate – după cum este consemnat în Faptele apostolilor 8:4 – prin faptul că aceia care „se împrăștiaseră mergeau din loc în loc și propovăduiau Cuvântul”.

 

Chiar și după ce biserica a început să iasă din Ierusalim, creștinii au continuat să predice în zonele evreiești sau în cartierele evreilor din alte cetăți. Faptele apostolilor 11:19 precizează că biserica se răspândise până în Fenicia (Liban) și în Cipru, dar în această etapă nu le predica mesajul decât evreilor. Ucenicii lui Isus și biserica primară nu intenționau să îi vadă venind la Domnul pe neevrei, ci numai pe evrei. Aveau în  continuare perspective destul de înguste cu privire la ce trebuia să fie misiunea bisericii.

 

Petru, un ucenic al lui Isus și una dintre figurile centrale ale bisericii timpurii, se împotrivea ideii de a duce mesajul Evangheliei la neamuri/neevrei, chiar și după ce Pavel începuse să le predice acestora. Petru era cunoscut ca apostol al celor tăiați împrejur (adică al evreilor), iar Pavel, ca apostol al neamurilor (Galateni 2:8). La început, Petru nici măcar nu voia să fie văzut laolaltă cu neamurile (Galateni 2:11,12). Cu  toate acestea, Dumnezeu l-a scos pe Petru din zona lui de confort și i-a schimbat inima. Petru a început să învețe ce presupunea cu adevărat trimiterea evanghelică și ce urmărea să realizeze moartea lui Hristos pentru întreaga lume.

 

Citește Faptele 10:9-15,28,29. Care a fost mesajul pe care Dumnezeu i-l transmitea lui Petru și cum ar trebui noi, în zilele și epoca noastră, să aplicăm acest principiu în efortul misionar?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO