[duminică, 9 iulie] Rugăciune și mulțumire

 

 

Motivat de vestea că efesenii credincioși înfloresc în credința în Isus și în dragoste unii față de alții (poate veste transmisă de Tihic, Efeseni 6:21,22), Pavel le transmite cum se roagă pentru ei.

 

1. Compară cele două relatări despre rugăciune din Efeseni 1:15-23 și Efeseni 3:14-21. Ce elemente au în comun?

 

Efeseni 1:15-23

„15 De aceea şi eu, de când am auzit despre credinţa în Domnul Isus care este în voi şi despre dragostea voastră pentru toţi sfinţii, 16 nu încetez să aduc mulţumiri pentru voi, când vă pomenesc în rugăciunile mele. 17 Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire în cunoaşterea Lui 18 şi să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi 19 şi care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui, 20 pe care a desfăşurat-o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morţi şi L-a pus să şadă la dreapta Sa, în locurile cereşti, 21 mai presus de orice domnie, de orice stăpânire, de orice putere, de orice dregătorie şi de orice nume care se poate numi nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor. 22 El I-a pus totul sub picioare şi L-a dat căpetenie peste toate lucrurile Bisericii, 23 care este trupul Lui, plinătatea Celui ce plineşte totul în toţi”.

 

Efeseni 3:14-21

„14 …Iată de ce, zic, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos, 15 din care îşi trage numele orice familie, în ceruri şi pe pământ, 16 şi-L rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru, 17 aşa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentru ca, având rădăcina şi temelia puse în dragoste, 18 să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii care sunt lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea 19 şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu. 20 Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, 21 a Lui să fie slava în Biserică şi în Hristos Isus, din neam în neam, în vecii vecilor! Amin”.

 

Uneori tonul nostru general în rugăciune poate fi îndurerat; ne plângem de o greutate sau de alta. Ce spune Pavel despre rugăciune în Efeseni  sugerează că recunoștința este limba maternă a rugăciunii. Adunăm binecuvântările lui Dumnezeu și Îi mulțumim pentru ele. Căutăm să Îl vedem pe Dumnezeu la lucru în situațiile dificile și Îl lăudăm pentru prezența Lui care ne schimbă viața. Apreciind harul și puterea lui Isus cel înălțat (Efeseni 1:20-23), Îi mulțumim pentru că Îi binecuvântează pe cei din cercul nostru de influență. Iată secretul transformator al rugăciunii lui Pavel: rugăciunea este cheia pentru laudă și mulțumire – „nu încetez să aduc mulțumiri pentru voi, când vă pomenesc în rugăciunile mele” (1:16; vezi și Filipeni 1:3,4; 1 Tesaloniceni 1:2; 5:16-18).

 

Ce înseamnă de fapt să ne rugăm neîncetat (1 Tesaloniceni 5:17)? Nu poate însemna să îngenunchem întotdeauna în rugăciune. Înseamnă ca,  binecuvântați de Duhul lui Dumnezeu, să trecem prin viață cu inima deschisă la prezența și puterea lui Dumnezeu, căutând motive de recunoștință. Înseamnă să fim pregătiți să gestionăm problemele vieții în prezența lui Dumnezeu, să căutăm sfatul divin când trecem prin suișurile și coborâșurile vieții. Înseamnă să trăim nu separați de Dumnezeu, ci în legătură cu El, deschiși întotdeauna la călăuzirea divină.

 

Mult prea des vedem rugăciunea ca pe un detaliu, un plus al uceniciei, la care să apelăm când ne convine. Pavel transmite o altă perspectivă, luând în serios îndatorirea de a se ruga pentru credincioșii din Efes – de care se achită atât prin mulțumirea pentru ei (1:16; compară cu 1:3- 14), cât și prin mijlocirea pentru ei (1:17-23; compară cu 3:14-21). Pentru el, rugăciunea este o îndatorire principală sau chiar principala îndatorire a credinței creștine. Aceste versete sunt o emoționantă chemare la rugăciune, o invitație ca fiecare dintre noi să ne analizăm „lucrarea prin rugăciune” în lumina dedicării lui Pavel în această direcție.

 

De ce este important să Îi mulțumim întotdeauna lui Dumnezeu în rugăciune?

 

 

Studiu zilnic:

 

Biblia: Psalmii 57 – 63
1. Cine sunt cei care se rătăcesc la naștere?
2. Ce verset se repetă în Psalmul 59?
3. Al cui ajutor este zadarnic?
4. Cum era David la umbra aripilor lui Dumnezeu?

 

Ellen G. White:  „Rugăciunea”, capitolul 26
5. Cine sunt cei considerați ucigași ai adunărilor de rugăciune?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO