[luni, 26 iunie] Revoltă în amfiteatru

 

 

3. Citește Faptele 19:21 – 20:1. Ce lecții extragem din acest episod?

 

Faptele 19:21 – 20:1

„21 După ce s-au petrecut aceste lucruri, Pavel şi-a pus de gând să se ducă la Ierusalim, trecând prin Macedonia şi Ahaia. „După ce voi merge acolo”, îşi zicea el, „trebuie să văd şi Roma”. 22 A trimis în Macedonia pe doi din ajutoarele lui, pe Timotei şi Erast, iar el a mai rămas câtăva vreme în Asia. 23 Pe vremea aceea, s-a făcut o mare tulburare cu privire la Calea Domnului. 24 Un argintar, numit Dimitrie, făcea temple de argint de-ale Dianei şi aducea lucrătorilor săi nu puţin câştig cu ele. 25 I-a adunat la un loc, împreună cu cei de aceeaşi meserie, şi le-a zis: „Oamenilor, ştiţi că bogăţia noastră atârnă de meseria aceasta 26 şi vedeţi şi auziţi că Pavel acesta, nu numai în Efes, dar aproape în toată Asia, a înduplecat şi a abătut mult norod şi zice că zeii făcuţi de mâini nu sunt dumnezei. 27 Primejdia care vine din acest fapt nu este numai că meseria noastră cade în dispreţ, dar şi că templul marii zeiţe Diana este socotit ca o nimica, şi chiar măreţia aceleia care este cinstită în toată Asia şi în toată lumea este nimicită.” 28 Cuvintele acestea i-au umplut de mânie şi au început să strige: „Mare este Diana efesenilor!” 29 Toată cetatea s-a tulburat. Au năvălit cu toţii într-un gând în teatru şi au luat cu ei pe macedonenii Gaius şi Aristarh, tovarăşii de călătorie ai lui Pavel. 30 Pavel voia să vină înaintea norodului, dar nu l-au lăsat ucenicii. 31 Chiar şi unii din mai-marii Asiei, care-i erau prieteni, au trimis la el să-l roage să nu se ducă la teatru. 32 Unii strigau una, alţii alta, căci adunarea era în învălmăşeală şi cei mai mulţi nici nu ştiau pentru ce se adunaseră. 33 Atunci, au scos din norod pe Alexandru, pe care iudeii îl împingeau înainte. Alexandru a făcut semn cu mâna şi voia să se apere înaintea norodului. 34 Dar când l-au cunoscut că este iudeu, au strigat toţi într-un glas, timp de aproape două ceasuri: „Mare este Diana efesenilor!” 35 Totuşi logofătul a potolit norodul şi a zis: „Bărbaţi efeseni, cine este acela care nu ştie că cetatea efesenilor este păzitoarea templului marii Diane şi a chipului ei căzut din cer? 36 Fiindcă nimeni nu poate să tăgăduiască lucrul acesta, trebuie să vă potoliţi şi să nu faceţi nimic cu pornire nechibzuită. 37 Căci aţi adus aici pe oamenii aceştia, care nu sunt vinovaţi nici de jefuirea templului, nici de hulă împotriva zeiţei noastre. 38 Deci, dacă în adevăr, Dimitrie şi meşterii lui au să se plângă împotriva cuiva, sunt zile de judecată şi sunt dregători; să se pârască unii pe alţii. 39 Dar, dacă umblaţi după altceva, se va hotărî într-o adunare legiuită. 40 Noi, de fapt, suntem în primejdie să fim învinuiţi de răscoală pentru cele întâmplate astăzi, căci n-avem niciun temei, ca să putem îndreptăţi zarva aceasta.” 41 După aceste cuvinte, a dat drumul adunării”.

 

Mărturia lui Pavel în marea și sofisticata cetate Efes a fost atât de eficientă încât a afectat un important motor economic al zonei: turismul axat pe templul închinat Dianei. Și ce templu era! Această structură magnifică era parțial alcătuită din 127 de stâlpi, fiecare având 18 metri înălțime, făcuți din marmură de Paros, o marmură perfectă de un alb imaculat, extrem de apreciată pentru sculpturi. Nu mai puțin de 36 dintre acești stâlpi erau sculptați și poleiți cu aur, dând templului reputația de una dintre Cele Șapte Minuni ale Lumii Antice.

 

Îngrijorat că discursurile lui Pavel împotriva idolatriei afectau negativ suportul financiar al templului (Faptele 19:27), argintarul Dimitrie a stârnit o revoltă în rândul colegilor lui de breaslă. O mulțime foarte agitată care creștea rapid a trecut repede din piață în marele amfiteatru, care avea în jur de 25.000 de locuri. Agitația a continuat acolo și timp de două ore s-a strigat continuu: „Mare este Diana efesenilor!” (Faptele 19:34). După ce mulțimea a fost risipită de către logofătul orașului, Pavel s-a întâlnit cu credincioșii și a plecat din cetate.

 

4. La finalul celei de-a treia călătorii misionare, Pavel se întâlnește cu prezbiterii bisericii din Efes. Cum ai rezuma preocupările lui Pavel? Faptele 20:17-38

 

Faptele 20:17-38

„17 Însă din Milet, Pavel a trimis la Efes şi a chemat pe prezbiterii bisericii. 18 Când au venit la el, le-a zis: „Ştiţi cum m-am purtat cu voi în toată vremea, din ziua dintâi în care am pus piciorul pe pământul Asiei. 19 Am slujit Domnului cu toată smerenia, cu multe lacrimi şi în mijlocul încercărilor pe care mi le ridicau uneltirile iudeilor. 20 Ştiţi că n-am ascuns nimic din ce vă era de folos şi nu m-am temut să vă propovăduiesc şi să vă învăţ înaintea norodului şi în case 21 şi să vestesc iudeilor şi grecilor pocăinţa faţă de Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Isus Hristos. 22 Şi acum, iată că împins de duhul, mă duc la Ierusalim, fără să ştiu ce mi se va întâmpla acolo. 23 Numai Duhul Sfânt mă înştiinţează din cetate în cetate că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri. 24 Dar eu nu ţin numaidecât la viaţa mea, ca şi cum mi-ar fi scumpă, ci vreau numai să-mi sfârşesc cu bucurie calea şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus, ca să vestesc Evanghelia harului lui Dumnezeu. 25 Şi acum, ştiu că nu-mi veţi mai vedea faţa, voi toţi aceia în mijlocul cărora am umblat propovăduind Împărăţia lui Dumnezeu. 26 De aceea vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sângele tuturor. 27 Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu. 28 Luaţi seama dar la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi, ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său. 29 Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma, 30 şi se vor scula din mijlocul vostru oameni care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor. 31 De aceea vegheaţi şi aduceţi-vă aminte că, timp de trei ani, zi şi noapte, n-am încetat să sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi. 32 Şi acum, fraţilor, vă încredinţez în mâna lui Dumnezeu şi a Cuvântului harului Său, care vă poate zidi sufleteşte şi vă poate da moştenirea împreună cu toţi cei sfinţiţi. 33 N-am râvnit nici la argintul, nici la aurul, nici la hainele cuiva. 34 Singuri ştiţi că mâinile acestea au lucrat pentru trebuinţele mele şi ale celor ce erau cu mine. 35 În toate privinţele v-am dat o pildă şi v-am arătat că, lucrând astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, care Însuşi a zis: ‘Este mai ferice să dai decât să primeşti’.” 36 După ce a vorbit astfel, a îngenuncheat şi s-a rugat împreună cu ei toţi. 37 Şi au izbucnit cu toţii în lacrimi, au căzut pe grumazul lui Pavel şi l-au sărutat. 38 Căci erau întristaţi mai ales de vorba pe care le-o spusese el, că nu-i vor mai vedea faţa. Şi l-au petrecut până la corabie”.

 

O presupusă cronologie a relației lui Pavel cu Efesul:
• 52 d.Hr. – Prima și scurta vizită a lui Pavel în Efes (Faptele 18:18-21).
• 53-56 d.Hr. – Activitatea lui Pavel în Efes timp de trei ani (Faptele 19:1 – 20:1). Scrie 1 Corinteni spre sfârșitul șederii lui acolo (1 Corinteni 16:5-9).
• 57 d.Hr. – În timp ce se află la Milet, Pavel se întâlnește cu prezbiterii din Efes (Faptele 20:17-38).
• 62 d.Hr. – Pavel scrie Epistola către efeseni, probabil din închisoarea din Roma.

 

„De aceea vegheaţi şi aduceţi-vă aminte că, timp de trei ani, zi şi noapte, n-am încetat să sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi” (Faptele 20:31). Ce avertizări crezi că ar avea Pavel pentru biserica noastră de astăzi și de ce?

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO