[miercuri, 7 septembrie] Ilie: problema pripirii

 

 

Momentul adevărului de pe muntele Carmel trecuse (1 Împărați 18). Focul coborâse din cer, tot poporul Îl recunoscuse pe adevăratul Dumnezeu, iar profeții mincinoși fuseseră omorâți. Dumnezeu fusese răzbunat. Ai crede că Ilie progresase în ce privește tăria spirituală, dar deodată el aude ceva ce îl sperie atât de tare încât vrea să moară. Citește episodul din 1 Împărați 19:1-9. Ultimele cuvinte din acest pasaj sunt îngrijorătoare: „Și cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: «Ce faci tu aici, Ilie?»” (1 Împărați 19:9). În mod evident, frica îl determinase pe Ilie să fugă și să ajungă undeva unde nu trebuia.

 

7. După o asemenea intervenție impresionantă din partea Domnului pe muntele Carmel, Ilie ar fi trebuit să fie plin de credință și încredere; în schimb, el fuge să-și salveze viața. Ce lecții putem învăța din acest exemplu greșit?

 

Acest episod ilustrează un lucru important: când ne pripim, ne impacientăm sau ne precipităm, putem ajunge foarte ușor unde nu trebuie. Pe Ilie, frica l-a făcut să se simtă copleșit și să fugă în deșert, dorindu-și să nu se fi născut niciodată. Dar sunt și alte lucruri care ne determină să fugim în afara planului lui Dumnezeu pentru noi.

 

8. Ce i-a determinat pe cei din textele de mai jos să se îndepărteze de voința lui Dumnezeu?

 

Geneza 16:1-3

„Sarai, nevasta lui Avram, nu-i născuse deloc copii. Ea avea o roabă egipteancă, numită Agar. 2 Şi Sarai a zis lui Avram: „Iată, Domnul m-a făcut stearpă; intră, te rog, la roaba mea; poate că voi avea copii de la ea.” Avram a ascultat cele spuse de Sarai. 3 Atunci, Sarai, nevasta lui Avram, a luat pe egipteanca Agar, roaba ei, şi a dat-o de nevastă bărbatului său, Avram, după ce Avram locuise ca străin zece ani în ţara Canaan”.

 

Numeri 20:10-12

„10 Moise şi Aaron au chemat adunarea înaintea stâncii. Şi Moise le-a zis: „Ascultaţi, răzvrătiţilor! Vom putea noi oare să vă scoatem apă din stânca aceasta?” 11 Apoi Moise a ridicat mâna şi a lovit stânca de două ori cu toiagul. Şi a ieşit apă din belşug, aşa încât a băut şi adunarea, şi au băut şi vitele. 12 Atunci, Domnul a zis lui Moise: „Pentru că n-aţi crezut în Mine ca să Mă sfinţiţi înaintea copiilor lui Israel, nu voi veţi duce adunarea aceasta în ţara pe care i-o dau.””

 

Judecătorii 14:1-3

„Samson s-a pogorât la Timna şi a văzut acolo o femeie din fetele filistenilor. 2 Când s-a suit înapoi, a spus lucrul acesta tatălui său şi mamei sale şi a zis: „Am văzut la Timna o femeie din fetele filistenilor; luaţi-mi-o acum de nevastă”. 3 Tatăl său şi mama sa i-au zis: „Nu este nicio femeie între fetele fraţilor tăi şi în tot poporul nostru, de te duci să-ţi iei nevastă de la filisteni, care sunt netăiaţi împrejur?” Şi Samson a zis tatălui său: „Ia-mi-o, căci îmi place.””

 

Matei 20:20,21

„20 Atunci, mama fiilor lui Zebedei s-a apropiat de Isus, împreună cu fiii ei, şi I s-a închinat, vrând să-I facă o cerere. 21 El a întrebat-o: „Ce vrei?” „Porunceşte”, I-a zis ea, „ca, în Împărăţia Ta, aceşti doi fii ai mei să şadă unul la dreapta şi altul la stânga Ta””.

 

Luca 9:52-56

„52 A trimis înainte nişte soli, care s-au dus şi au intrat într-un sat al samaritenilor, ca să-I pregătească un loc de găzduit. 53 Dar ei nu L-au primit, pentru că Isus Se îndrepta să meargă spre Ierusalim. 54 Ucenicii Săi, Iacov şi Ioan, când au văzut lucrul acesta, au zis: „Doamne, vrei să poruncim să se pogoare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut Ilie?” 55 Isus S-a întors spre ei, i-a certat şi le-a zis: „Nu ştiţi de ce duh sunteţi însufleţiţi! 56 Căci Fiul omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască.”Şi au plecat într-alt sat”.

 

Faptele 9:1

„Dar Saul sufla încă ameninţarea şi uciderea împotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot”.

 

Cât de ușor este ca din ambiție, furie, înflăcărare, lipsa credinței sau un presupus zel pentru Domnul să ne îndreptăm spre un loc în care nu ar trebui să fim! Nimeni nu este imun la acest pericol. Secretul este să cultivăm o credință plină de încredere în bunătatea și mila lui Dumnezeu, despre care știm că ne iubește și ne vrea binele suprem. Acest lucru nu se întâmplă automat. Da, credința este un dar, dar este un dar care trebuie cultivat, îngrijit și ocrotit cu fervoare.

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO