[miercuri, 2 februarie] Un preot veșnic

 

 

4. Citește Evrei 7:16. Pe ce bază a devenit Isus preot?

 

Evrei 7:16

„…pus nu prin legea unei porunci pământeşti, ci prin puterea unei vieţi nepieritoare”.

 

Isus a primit preoția „prin puterea unei vieți nepieritoare”. Implicațiile acestor aspecte sunt uimitoare. Acest lucru înseamnă că lucrarea lui Isus nu va fi niciodată întrecută de o alta. Isus mântuiește în mod complet, veșnic, „în chip desăvârșit” (Evrei 7:25). Mântuirea pe care o oferă El este totală și supremă. Ea atinge cele mai lăuntrice aspecte ale naturii umane (Evrei 4:12; 9:14; 10:1-4). Mijlocirea lui Isus înaintea lui Dumnezeu cuprinde toate binecuvântările care ne sunt acordate în cadrul noului legământ.

 

De asemenea, mijlocirea Sa include mult mai mult decât iertarea păcatelor. Ea implică scrierea legii în inima noastră, faptul de a deveni făpturi noi în El și de a ajunge să ducem Evanghelia în lume (Evrei 8:10-12). Fiind una cu Tatăl și cu oamenii, Isus ne reprezintă în fața Tatălui. Fiind Cel care Și-a dat viața ca jertfă, Isus are necurmat trecere înaintea lui Dumnezeu.

 

5. Citește Evrei 7:22. Cine este Isus în cadrul noului legământ?

 

Evrei 7:22

„…prin chiar faptul acesta, El s-a făcut chezaşul unui legământ mai bun”.

 

Isus este chezașul legământului celui nou pentru că Dumnezeu a jurat că El va fi preot „în veac” (Evrei 7:21). Este posibil să nu reușim să înțelegem pe deplin importanța acestui jurământ. Pavel făcuse deja referire la jurămintele pe care Dumnezeu le-a făcut generației din pustie și lui Avraam (Evrei 3:7-11; 6:13-15). Diferența dintre acestea și jurământul pe care El l-a făcut Fiului este că ele le-au fost făcute muritorilor. Jurămintele rămân în vigoare atât timp cât beneficiarii lor trăiesc. Jurământul lui Dumnezeu față de generația de oameni din pustie și față de Avraam a fost respectat atât timp cât a existat o generație de oameni din pustie și descendenți ai lui Avraam (vezi Galateni 3:29).

 

Totuși, în cazul Fiului, a cărui viață este „nepieritoare”, legământul pe care Dumnezeu l-a făcut cu El va rămâne pentru totdeauna. Cel care se punea chezaș sau garant pentru altcineva era pasibil de aceleași penalități ca persoana pentru care garanta, incluzând chiar moartea. Totuși, Tatăl L-a făcut pe Isus garanția noastră că nu Își va încălca promisiunile. Iată cât de siguri putem fi de mântuirea care ne-a fost oferită în Isus!

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO