[miercuri, 24 noiembrie] Cu toată inima ta

 

 

Deuteronomul 30:1-10 descoperă harul și bunătatea lui Dumnezeu față de păcătoși și față de cei care recidivează, chiar dacă aceștia au fost binecuvântați de Dumnezeu într-un mod unic: „Care este, în adevăr, neamul acela de oameni așa de mare încât să fi avut pe dumnezeii lui așa de aproape cum avem noi pe Domnul Dumnezeul nostru, ori de câte ori Îl chemăm?” (Deuteronomul 4:7). În ciuda a tot ce El făcuse pentru ei și a faptului că nu aveau nicio scuză sau justificare reală pentru păcat, ei tot au păcătuit (se poate identifica cineva aici?) Și totuși, chiar și în acest caz, ce s-a întâmplat?

 

5. Citește Deuteronomul 30:1-10 și concentrează-te asupra a ceea ce presupune pocăința lor, întoarcerea lor la Dumnezeu. Ce era necesar să facă și ce înțelegem de aici că implică adevărata pocăință?

 

Deuteronomul 30:1-10

„Când se vor întâmpla toate aceste lucruri, binecuvântarea şi blestemul pe care le pun înaintea ta, dacă le vei pune la inimă în mijlocul tuturor neamurilor între care te va risipi Domnul, Dumnezeul tău, 2 dacă te vei întoarce la Domnul, Dumnezeul tău, şi dacă vei asculta de glasul Lui din toată inima ta şi din tot sufletul tău, tu şi copiii tăi, potrivit cu tot ce-ţi poruncesc azi, 3 atunci Domnul, Dumnezeul tău, va aduce înapoi robii tăi şi va avea milă de tine, te va strânge iarăşi din mijlocul tuturor popoarelor la care te va împrăştia Domnul, Dumnezeul tău. 4 Chiar dacă ai fi risipit până la cealaltă margine a cerului, chiar şi de acolo te va strânge Domnul, Dumnezeul tău, şi acolo Se va duce să te caute. 5 Domnul, Dumnezeul tău, te va aduce în ţara pe care o stăpâneau părinţii tăi şi o vei stăpâni; îţi va face bine şi te va înmulţi mai mult decât pe părinţii tăi. 6 Domnul, Dumnezeul tău, îţi va tăia împrejur inima ta şi inima seminţei tale şi vei iubi pe Domnul, Dumnezeul tău, din toată inima ta şi din tot sufletul tău, ca să trăieşti. 7 Domnul, Dumnezeul tău, va face ca toate aceste blesteme să cadă peste vrăjmaşii tăi, peste cei ce te vor urî şi te vor prigoni. 8 Şi tu te vei întoarce la Domnul, vei asculta de glasul Lui şi vei împlini toate aceste porunci pe care ţi le dau astăzi. 9 Domnul, Dumnezeul tău, te va umple de bunătăţi, făcând să propăşească tot lucrul mâinilor tale, rodul trupului tău, rodul turmelor tale şi rodul pământului tău, căci Domnul Se va bucura din nou de fericirea ta, cum se bucura de fericirea părinţilor tăi, 10 dacă vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău, păzind poruncile şi rânduielile Lui, scrise în cartea aceasta a legii, dacă te vei întoarce la Domnul, Dumnezeul tău, din toată inima ta şi din tot sufletul tău”.

 

În cele din urmă, ei fuseseră nevoiți să facă alegerea de a se întoarce la Domnul și de a-L asculta cu toată inima lor. Într-un anumit sens, adevărata problemă era inima lor, pentru că, dacă aceasta era corectă față de Dumnezeu, acțiunile lor ar fi urmat pe aceeași linie, adică ar fi fost ascultători.

 

Acesta a fost motivul pentru care li s-a dat minunata făgăduință potrivit căreia, dacă ei aveau să se „întoarcă” la Domnul în mod sincer, El avea să lucreze în ei și să le „taie împrejur” inima. În mijlocul robiei lor, ei trebuiau să facă alegerea de a se întoarce la Domnul, și atunci Domnul i-ar fi adus înapoi la El și în țară. Odată ajunși acolo, în țară, El avea să-i binecuvânteze. Iar o parte a binecuvântării era că El avea să lucreze în ei schimbarea inimii, pentru ca ei și copiii lor „să-L iubească pe Domnul din toată inima lor și din tot sufletul lor, ca să trăiască”.

 

În final, răspunzând îndemnurilor lui Dumnezeu (vezi Faptele 5:31), ei ar fi trebuit să se pocăiască în mod sincer. Deși trata despre un context istoric diferit, Ellen G. White a scris: „Poporul se întrista pentru că păcatele îi aduceau necazuri, nu pentru că Îl dezonorase pe Dumnezeu prin nesocotirea sfintei Sale Legi. Adevărata pocăință este ceva mai mult decât durerea pentru păcate. Ea este o abatere hotărâtă de la rău.” – „Patriarhi și profeți”, p. 557. Și acesta este un adevăr pe care îl putem vedea în Deuteronomul 30:1-10.

 

Cum putem ști care este diferența dintre părerea de rău pentru consecințele păcatelor noastre, lucru pe care oricine îl poate face, și părerea de rău pentru păcatul în sine? De ce este această distincție importantă?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO