[duminică, 25 iulie] „Și Eu vă voi da odihnă”

 

 

1. În Matei 11:20-28, Isus spune: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă.” Care este contextul acestei afirmații? Cum ne dă Isus odihnă?

 

Așa cum facem și noi, Isus nu a vorbit niciodată în afara unui context. Pentru a-L înțelege, avem nevoie să pricepem contextul specific al fiecărei afirmații particulare, în special dacă vrem să evităm să înțelegem greșit.

 

Matei 11 constituie un punct de cotitură în evanghelia cu același nume. Afirmațiile prin care sunt denunțate importante cetăți din Galileea sunt cele mai dure întâlnite până acum în această carte. Isus nu lingușește; pune degetul pe rană, acolo unde doare; El Se asociază cu oamenii „greșiți”, cu cine nu trebuie (Matei 9:9-13); afirmația Lui că poate ierta păcatele este scandaloasă în ochii liderilor religioși (Matei 9:1-8).

 

De fapt, Isus le spune oamenilor niște cuvinte extrem de condamnatoare, până acolo că îi compară, în mod defavorabil, cu Sodoma, văzută atunci (ca și astăzi) ca un loc al nelegiuirii crunte. „De aceea vă spun că, în ziua judecății, va fi mai ușor pentru ținutul Sodomei decât pentru tine” (Matei 11:24).

 

Tensiunile cresc – și totuși, în mijlocul tuturor acestor lucruri, Isus liniștește situația și oferă adevărata odihnă. El poate face astfel pentru că „toate lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu” (Matei 11:27). Puterea și autoritatea lui Isus de a da odihnă se întemeiază pe divinitatea Lui și pe faptul că El este una cu Tatăl. Ca să putem veni la El să ne descărcăm poverile, trebuie ca, mai întâi, să înțelegem că nu le putem duce singuri. De fapt, cei mai mulți dintre noi nu vom veni dacă nu ne vom recunoaște adevărata stare. Invitația lui Isus se bazează pe
sentimentul nevoii, al insuficienței personale.

 

Afirmația Sa din Matei 11:28 începe cu un imperativ, în textul grecesc original. „Veniți” nu este opțional; „veniți” constituie precondiția pentru a găsi odihnă. „Veniți” înseamnă că avem nevoie să predăm controlul. Într-un timp când putem să controlăm foarte comod multe lucruri în viața noastră cu ajutorul telefoanelor inteligente, a veni la Isus nu este tendința firească. De fapt, predarea reprezintă pentru majoritatea oamenilor partea cea mai grea din viața de creștin.

 

Ne place să vorbim, și pe bună dreptate, despre tot ce face Dumnezeu pentru noi în Hristos și despre faptul că nu ne putem salva singuri, iar lucrul acesta este adevărat. Dar, în cele din urmă, noi tot trebuie să facem alegerea conștientă de a „veni” la Isus, ceea ce înseamnă să ne predăm Lui. Aici este punctul în care realitatea liberului-arbitru devine centrală în viața creștinului.

 

Ce povară duci? Cum poți învăța să I-o predai lui Isus și să experimentezi odihna pe care El o oferă și care L-a costat atât de mult?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO