[duminică, 20 iunie] Bucuria

 

 

„Și vă scriem aceste lucruri pentru ca bucuria voastră să fie deplină” (1 Ioan 1:4).

 

În cuvinte simple, Ioan exprimă ceea ce ar trebui să reprezinte unul dintre cele mai mari avantaje pentru care noi, ca popor al legământului, le avem, și anume făgăduința bucuriei.

 

Creștini fiind, ni se spune adesea să nu ne lăsăm conduși de simțăminte, deoarece credința nu este un simțământ, ci să trecem dincolo de ele. În același timp, nu am mai fi ființe umane dacă nu am avea sentimente, emoții și dispoziții sufletești. Nu ne putem nega simțămintele; ceea ce trebuie să facem este să le înțelegem, să le acordăm rolul cuvenit și, pe cât posibil, să le ținem sub control. Dar a le contesta înseamnă a nega ceea ce ne definește ca oameni (e ca și cum am spune că un cerc nu este rotund). De fapt, versetul acesta spune nu doar că ar trebui să avem simțăminte (în cazul acesta, bucuria), ci și că ele trebuie să fie trăite în plinătatea lor.

 

1. Citește contextul în care a fost scris 1 Ioan 1:4. Ce le-a scris Ioan primilor creștini sperând că avea să facă deplină bucuria lor? De ce lucrul acela ar fi trebuit să le aducă bucurie?

 

Ioan a fost unul dintre cei doisprezece ucenici de la început. El a fost acolo aproape de la începutul lucrării de trei ani și jumătate a lui Isus – martor al unora dintre cele mai impresionante evenimente (a fost la cruce, în Ghetsimani și în ocazia schimbării la față). Astfel, ca martor ocular, el a fost calificat să vorbească despre acest subiect.

 

Și totuși, să observăm că accentul nu cade pe sine, ci pe ceea ce Isus a făcut pentru ca ucenicii să aibă părtășie nu doar unii cu alții, ci și cu Dumnezeu. Isus ne-a deschis calea pentru ca noi să pășim într-o relație apropiată cu Dumnezeu. Și un efect al acestei părtășii sau relații este bucuria. Ioan vrea ca ei să știe că tot ce au auzit despre Isus este adevărat, fiindcă el însuși L-a văzut, L-a atins, L-a simțit și L-a auzit. Prin urmare, și ei pot intra într-o relație plină de bucurie cu Tatăl lor ceresc, care îi iubește și care S-a dat pe Sine prin Fiul Său.

 

Într-un anumit sens, Ioan prezintă propria mărturie. Care este mărturia ta cu privire la relația pe care o ai cu Isus? Ce ai putea spune ca să sporească bucuria altora în Domnul, așa cum a încercat Ioan să facă aici?

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO