[vineri, 20 noiembrie] Un gând de încheiere

 

 

Marea însărcinare de vestire a Evangheliei (Matei 28:18-20) a dat startul unei mișcări religioase extraordinare. Câțiva apostoli, sau misionari (ambii termeni înseamnă „cei trimiși”), au mers în lumea întreagă și au strâns învățăcei, i-au transformat în ucenici, i-au chemat să creadă în Isus, i-au botezat și au început să-i învețe toate lucrurile poruncite de Isus. Erau creștini convertiți din toată lumea, reprezentând culturi diferite, vorbind limbi diferite, care au ieșit din apa botezului pentru a intra într-o școală și a începe să fie instruiți, sau educați. Aveau încă multe de învățat.

 

Creștinii învață tot timpul nu doar dintr-o curiozitate intelectuală sau din zelul de a dobândi cunoștințe, ci pentru că viața creștină și credința cuprind fiecare aspect al vieții de zi cu zi. Epistolele din Noul Testament conțin atât vestirea (kerygma), cât și instruirea (didache). Un exemplu de vestire este în 1 Corinteni 2:2, iar de educație începe în capitolul 4 și continuă, cu întreruperi, în restul epistolei. Ce trebuie să învețe creștinii? Despre muncă, odihnă, relații sociale, relații în cadrul comunității, biserică și închinare, științe economice, filantropie, relații cu autoritățile, consiliere, sistemul familial, relații de căsătorie și creșterea copiilor, hrană și prepararea ei, îmbrăcăminte, chiar și despre îmbătrânire și pregătirea pentru finalul vieții, despre viața personală și despre viața în această lume. Priceperea nu vine de la sine. Ea trebuie să fie dobândită.

 

 

 

 

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO