[joi, 14 mai] Cărţile şi mesajul lor
În Scriptură, unitățile mari se numesc cărțile Bibliei. Cărțile biblice au fost scrise în medii diferite și cu scopuri diferite. Unele au fost solii profetice, altele, compilații, precum Psalmii. Există cărți istorice, precum 1 și 2 Împărați, și scrisori către diferite biserici, precum cele scrise de Pavel și alții.
Când dorim să înțelegem semnificația și mesajul unei cărți este important să începem cu scriitorul și mediul. Multe cărți ale Bibliei au autori cunoscuți. Primele cinci cărți ale Vechiului Testament îi sunt atribuite lui Moise (Iosua 8:31,32; 1 Împărați 2:3; 2 Împărați 14:6; 21:8; Ezra 6:18; Neemia 13:1; Daniel 9:11-13; Maleahi 4:4). Acest lucru a fost confirmat de Isus (Faptele 3:22; Romani 10:5). În alte cazuri, unii autori biblici nu au fost identificați. (De exemplu, autorii cărților Estera și Rut și cei ai unor cărți istorice precum Samuel și Cronici.)
7. Ce importanţă are pentru noi faptul că Moise a scris cartea Geneza?
Geneza 15:1-5
”După aceste întâmplări, Cuvântul Domnului a vorbit lui Avram într-o vedenie şi a zis: „Avrame, nu te teme; Eu sunt scutul tău şi răsplata ta cea foarte mare.” 2 Avram a răspuns: „Doamne Dumnezeule, ce-mi vei da? Căci mor fără copii, şi moştenitorul casei mele este Eliezer din Damasc.” 3 Şi Avram a zis: „Iată că nu mi-ai dat sămânţă, şi slujitorul născut în casa mea va fi moştenitorul meu.” 4 Atunci, Cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: „Nu el va fi moştenitorul tău, ci cel ce va ieşi din tine, acela va fi moştenitorul tău.” 5 Şi după ce l-a dus afară, i-a zis: „Uită-te spre cer şi numără stelele, dacă poţi să le numeri.” Şi i-a zis: „Aşa va fi sămânţa ta.””
Geneza 22:17,18
”17 te voi binecuvânta foarte mult şi-ţi voi înmulţi foarte mult sămânţa, şi anume: ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării, şi sămânţa ta va stăpâni cetăţile vrăjmaşilor ei. 18 Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta, pentru că ai ascultat de porunca Mea!’
Cărțile de la Exodul până la Deuteronomul au fost scrise de Moise după ieșirea din Egipt, desigur. Dar pentru că Geneza este fundamentală, ea prezentând istoria intervențiilor lui Dumnezeu de la facerea lumii până în vremea patriarhilor, este logic să afirmăm că această carte a fost scrisă înainte de Exodul.
„În timp ce anii, în trecerea vremii, se derulau în veșnicie, iar el umbla din loc în loc cu turmele prin locuri singuratice, meditând la starea de oprimare a poporului său, [Moise] și-a reamintit de felul în care Se purtase Dumnezeu cu părinții săi și de făgăduințele care erau moștenirea poporului ales, iar rugăciunile sale pentru Israel se înălțau zi și noapte. Îngeri din cer revărsau lumina lor în jurul lui. Aici, sub inspirația Duhului Sfânt, el a scris cartea Geneza.” – Ellen G. White, ”Patriarhi și profeți”, p. 251
Din Geneza aflăm nu doar despre originea noastră, ci și despre planul de mântuire sau mijlocul prin care Dumnezeu va răscumpăra omenirea căzută. Acest plan devine chiar mai evident în legământul pe care Dumnezeu îl face cu Avraam, legământ în care Dumnezeu făgăduiește să facă din el un neam mare, cu urmași „ca stelele cerului și ca nisipul de pe țărmul mării” (Geneza 22:17).
Ce alte adevăruri ne sunt descoperite prin cartea Geneza, despre care, poate, altfel nu am fi știut?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
