Unitatea în familie
Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca şi ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. (Ioan 17:21)
Viața de familie constituie pentru fiecare dintre membrii ei o etapă diferită a vieții. Pentru mamă și pentru tată, apariția copiilor constituie o schimbare majoră, care va dura până la sfârșitul vieții lor. Iar pentru copii, desigur, nașterea este o tranziție majoră. Apoi, la rândul lor, copiii trec prin diferite etape de viață până când pleacă din căminul părintesc și pot să aibă ei înșiși copii.
Cu toate acestea, indiferent că suntem părinți sau copii într-o familie, toți ne confruntăm cu același lucru – natura noastră păcătoasă, decăzută, care face ca unitatea vieții noastre de familie să fie o preocupare continuă.
Da, în trupul lui Isus Hristos răstignit pe cruce toți oamenii au fost împăcați cu Dumnezeu și unul cu altul (Efeseni 2:13-16; Coloseni 1:21-23), dar, la nivelul vieții de fiecare zi, noi trebuie să ne însușim personal harul lui Hristos, singurul care poate face din unitatea familiei o experiență vie pentru toți aceia care o caută cu credință. Aceasta trebuie să fie o experiență zilnică în viața noastră. Din fericire, prin harul lui Hristos, chiar poate fi.
18 mai – Ziua vizitatorului Școlii de Sabat
BIBLIA ȘI CARTEA ISTORIA MÂNTUIRII – STUDIU LA RÂND
Biblia: Iosua 17–23
- Ce instrumente de război aveau canaaniții din Muntele lui Efraim?
- Cum era caracterizată cetatea Tir pe vremea împărțirii țării?
- Câte cetăți aveau leviții în Israel?
- Cine, cui și despre ce au dat un raport („dare de seamă”)?
Istoria mântuirii, cap. 64
- Pe cine nominalizează autoarea, dintre împărații înviați după mileniu?
