Îngerii ţin vânturile

1. Ce prezintă Ioan în versetele următoare? Până când trebuie să ţină îngerii vânturile? Ce se va întâmpla la încheierea pecetluirii?

Apocalipsa 7:1-3
1. După aceea am văzut patru îngeri, care stăteau în picioare în cele patru colţuri ale pământului. Ei ţineau cele patru vânturi ale pământului, ca să nu sufle vânt pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac.
2. Şi am văzut un alt înger, care se suia dinspre răsăritul soarelui şi care avea pecetea Dumnezeului celui Viu. El a strigat cu glas tare la cei patru îngeri, cărora le fusese dat să vatăme pământul şi marea,
3. zicând: „Nu vătămaţi pământul, nici marea, nici copacii, până nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!”

2 Petru 3:9-14
9. Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.
10. Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde.
11. Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă,
12. aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului?
13. Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea.
14. De aceea, preaiubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină şi în pace.

În Vechiul Testament, vânturile simbolizează forţele distructive prin care Dumnezeu execută judecata asupra celor păcătoşi (Ieremia 23:19,20). Sunt un alt mod de a descrie cele şapte plăgi care se vor abate asupra oamenilor nepocăiţi înainte de a doua venire (Apocalipsa 16). Aflăm însă că ele vor fi ţinute pe loc prin intervenţia divină până la încheierea sigilării poporului lui Dumnezeu.

În perioada antică, pecetea era un semn al proprietăţii. În Noul Testament, pecetluirea simbolică arată că „Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui” (2 Timotei 2:19). Dumnezeu Îşi cunoaşte credincioşii şi îi sigilează cu Duhul Sfânt (Efeseni 1:13,14;Efeseni 4:30 ). La sfârşitul timpului, sigiliul de pe frunte este semnul celor care aleg să fie de partea lui Dumnezeu (Apocalipsa 14:1). Dar nu este un semn vizibil aplicat pe frunte, ci, aşa cum afirmă Ellen G. White, el semnifică „o consolidare în adevăr, atât intelectuală, cât şi spirituală, în aşa fel încât să nu poată fi clintiţi” (Ellen G. White, Evenimentele ultimelor zile, ed. 2003, p. 158). Cei care se aşază conştient şi de bunăvoie de partea fiarei primesc semnul ei (Apocalipsa 13:16,17).

De-a lungul istoriei, credincioşia poporului lui Dumnezeu a fost testată în diverse moduri. Însă, în criza finală, testul va fi păzirea poruncilor lui Dumnezeu (Apocalipsa 12:17;Apocalipsa 14:12) şi, în special, a poruncii a patra (Apocalipsa 14:17). Sabatul a fost semnul poporului lui Dumnezeu din timpurile biblice (Exodul 31:12-17; Ezechiel 20:12,20) şi va fi semnul loialităţii faţă de El şi în criza finală.

În timpul sfârşitului, sigiliul are şi rolul de semn al protecţiei în faţa forţelor distructive ale ultimelor şapte plăgi (vezi Ezechiel 9:1-11 pentru imaginile de fond din Apocalipsa 7:1-3). Aşa se oferă răspunsul complet la întrebarea ridicată în Apocalipsa 6:17: cei care vor fi protejaţi în ziua mâniei lui Dumnezeu sunt credincioşii sigilaţi.

Pavel ne îndeamnă să nu-L întristăm pe Duhul Sfânt prin care am fost pecetluiți (Efeseni 4:30). Ce vrea să spună? Prin ce fapte Îl întristăm pe Duhul Sfânt? Ce decizii poți lua pentru a nu-L întrista?