Legea

1. Care este ideea exprimată de Pavel în Romani 3:31? De ce este ea atât de importantă pentru noi, ca adventiști?

Romani 3:31
Deci prin credinţă desfiinţăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea.

În pasajul acesta, Pavel declară ferm: credinţa nu desfiinţează Legea lui Dumnezeu. Dar cei care au păzit Legea, poate chiar corpul de legi din întregul Vechi Testament, nu au fost mântuiţi prin aceasta. Religia Vechiului Testament, ca şi a Noului, a fost întotdeauna una a harului lui Dumnezeu, dat prin credinţă celor păcătoşi.

2. Citește Romani 4:1-8. Ce argument găsim aici că și în Vechiul Testament mântuirea a fost prin credinţă, și nu prin faptele Legii?

Romani 4:1-8
1 Ce vom zice, dar, că a căpătat, prin puterea lui, strămoşul nostru Avraam?
2 Dacă Avraam a fost socotit neprihănit prin fapte, are cu ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu.
3 Căci ce zice Scriptura? „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire.”
4 Însă, celui ce lucrează, plata cuvenită lui i se socoteşte nu ca un har, ci ca ceva datorat;
5 pe când, celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socoteşte pe păcătos neprihănit, credinţa pe care o are el îi este socotită ca neprihănire.
6 Tot astfel, şi David numeşte fericit pe omul acela pe care Dumnezeu, fără fapte, îl socoteşte neprihănit.
7 „Ferice”, zice el, „de aceia ale căror fărădelegi sunt iertate şi ale căror păcate sunt acoperite!
8 Ferice de omul căruia nu-i ţine Domnul în seamă păcatul!”

Conform relatării din Vechiul Testament, Avraam a fost socotit neprihănit pentru că „a crezut pe Dumnezeu”. Prin urmare, şi Vechiul Testament ne învaţă despre neprihănirea prin credinţă. De aceea, argumentul că „prin credinţă desfiinţăm Legea” (în greacă, katargeo, „facem inutilă”, „invalidăm”) este fals. Mântuirea prin credinţă este o învăţătură foarte importantă a Vechiului Testament. Harul este prezentat peste tot în el. De exemplu, ce a fost întregul ritual al sanctuarului dacă nu o reprezentare a faptului că păcătoşii sunt mântuiţi nu prin faptele lor, ci prin moartea unui înlocuitor?

Ce altceva poate să justifice iertarea lui David după relaţia ruşinoasă cu Bat Şeba? Nu păzirea Legii l-a mântuit, deoarece călcase multe principii ale Legii şi merita condamnarea. Dacă era să fie mântuit prin Lege, David n-ar fi putut să fie mântuit nicicum.

Pavel prezintă readucerea lui David în graţia divină ca exemplu al îndreptăţirii prin credinţă. Iertarea a fost un act al harului lui Dumnezeu. Acesta este aşadar un alt exemplu din Vechiul Testament cu privire la neprihănirea prin credinţă. În realitate, religia iudaică a fost dintotdeauna o religie a harului, chiar dacă unii israeliţi din vechime au fost legalişti. Legalismul a fost o pervertire a ei, nu fundamentul ei.

Gândeşte-te la păcatul lui David şi la iertarea primită (2 Samuel 11:12; Psalmul 51). Ce speranţă îţi insuflă această istorie? Ce lecţie găseşti cu privire la modul în care trebuie să-i tratăm noi pe cei căzuţi în păcat?

2 Samuel 11:12
David a zis lui Urie: „Mai rămâi şi astăzi aici, şi mâine îţi voi da drumul.” Şi Urie a rămas la Ierusalim în ziua aceea şi a doua zi.

Psalmul 51
1 Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta! După îndurarea Ta cea mare, şterge fărădelegile mele!
2 Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea şi curăţă-mă de păcatul meu!
3 Căci îmi cunosc bine fărădelegile, şi păcatul meu stă necurmat înaintea mea.
4 Împotriva Ta, numai împotriva Ta, am păcătuit şi am făcut ce este rău înaintea Ta; aşa că vei fi drept în hotărârea Ta şi fără vină în judecata Ta.
5 Iată că sunt născut în nelegiuire, şi în păcat m-a zămislit mama mea.
6 Dar Tu ceri ca adevărul să fie în adâncul inimii: fă, dar, să pătrundă înţelepciunea înăuntrul meu!
7 Curăţă-mă cu isop, şi voi fi curat; spală-mă, şi voi fi mai alb decât zăpada.
8 Fă-mă să aud veselie şi bucurie, şi oasele pe care le-ai zdrobit Tu, se vor bucura.
9 Întoarce-Ţi privirea de la păcatele mele, şterge toate nelegiuirile mele!
10 Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic!
11 Nu mă lepăda de la faţa Ta şi nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt.
12 Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale şi sprijină-mă cu un duh de bunăvoinţă!
13 Atunci voi învăţa căile Tale pe cei ce le calcă, şi păcătoşii se vor întoarce la Tine.
14 Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele! Izbăveşte-mă de vina sângelui vărsat, şi limba mea va lăuda îndurarea Ta.
15 Doamne, deschide-mi buzele, şi gura mea va vesti lauda Ta.
16 Dacă ai fi voit jertfe, Ţi-aş fi adus: dar Ţie nu-Ţi plac arderile de tot.
17 Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită.
18 În îndurarea Ta, varsă-Ţi binefacerile asupra Sionului şi zideşte zidurile Ierusalimului!
19 Atunci vei primi jertfe neprihănite, arderi de tot şi jertfe întregi; atunci se vor aduce pe altarul Tău viţei.