luni, 7 aprilie 2014
Comentariile sunt închise pentru Sărbătorile iudaice (Ioan 5:1)

Sărbătorile iudaice (Ioan 5:1)

 

Studiul II – Trimestrul II

Luni , 7 aprilie 2014

 

2. Ce ni se spune despre atitudinea lui Isus faţă de sărbătorile iudaice? Ioan 5:1

Ioan 5

1. După aceea era un praznic al iudeilor; şi Isus S-a suit la Ierusalim.
 

Prima perioadă majoră de sărbători din anul calendaristic iudaic este Sărbătoarea Azimelor, care ţine șapte zile şi începe cu Paștele. Ea comemorează eliberarea din robia egipteană, ocazie în care îngerul morţii a trecut „peste” casele celor care au uns cu sânge ușorii ușii. Evangheliile consemnează trei ocazii în care Domnul Isus a sărbătorit Paștele (Luca 2:41-43; Ioan 2:13-23; Matei 26:17-20).

Luca 2

41. Părinţii lui Isus se duceau la Ierusalim în fiecare an, la praznicul Paştilui.
42. Când a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, după obiceiul praznicului.
43. Apoi, după ce au trecut zilele praznicului, pe când se întorceau acasă, băiatul Isus a rămas în Ierusalim. Părinţii Lui n-au băgat de seamă lucrul acesta.

Ioan 2

13. Paştile iudeilor era aproape; şi Isus S-a suit la Ierusalim.
14. În Templu a găsit pe cei ce vindeau boi, oi şi porumbei, şi pe schimbătorii de bani şezând jos.
15. A făcut un bici de ştreanguri şi i-a scos pe toţi afară din Templu, împreună cu oile şi boii; a vărsat banii schimbătorilor şi le-a răsturnat mesele.
16. Şi a zis celor ce vindeau porumbei: „Ridicaţi acestea de aici şi nu faceţi din Casa Tatălui Meu o casă de negustorie.”
17. Ucenicii Lui şi-au adus aminte că este scris: „Râvna pentru Casa Ta Mă mănâncă pe Mine.”
18. Iudeii au luat cuvântul şi I-au zis: „Prin ce semn ne arăţi că ai putere să faci astfel de lucruri?”
19. Drept răspuns, Isus le-a zis: „Stricaţi templul acesta, şi în trei zile îl voi ridica.”
20. Iudeii au zis: „Au trebuit patruzeci şi şase de ani, ca să se zidească Templul acesta, şi Tu îl vei ridica în trei zile?”
21. Dar El le vorbea despre templul trupului Său.
22. Tocmai de aceea, când a înviat din morţi, ucenicii Lui şi-au adus aminte că le spusese vorbele acestea şi au crezut Scriptura şi cuvintele pe care le spusese Isus.
23. Pe când era Isus în Ierusalim, la praznicul Paştilor, mulţi au crezut în Numele Lui; căci vedeau semnele pe care le făcea.

Matei 26

17. În ziua dintâi a praznicului Azimelor, ucenicii au venit la Isus şi I-au zis: „Unde vrei să-Ţi pregătim să mănânci paştile?”
18. El le-a răspuns: „Duceţi-vă în cetate la cutare om şi spuneţi-i: „Învăţătorul zice: „Vremea Mea este aproape; voi face Paştile cu ucenicii Mei în casa ta.”
19. Ucenicii au făcut cum le poruncise Isus şi au pregătit paştile.
20. Seara, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece ucenici ai Săi.

La cincizeci de zile după Paște, urma Shavuot, sau Cincizecimea, după numele din grecește. Deși Vechiul Testament nu arată cu claritate care era motivul acestei sărbători, rabinii credeau că ea comemora primirea Legii de către Moise. În Evanghelii nu se amintește că Isus ar fi sărbătorit Cincizecimea. Totuși, înainte de înălţare, le-a cerut ucenicilor să aștepte în Ierusalim botezul cu Duhul Sfânt (Faptele 1:4,5), eveniment care s-a petrecut la Cincizecime (Faptele 2:1-4).

Fapte 1

4. Pe când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui, „pe care”, le-a zis El, „aţi auzit-o de la Mine.
5. Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.”

Fapte 2

1. În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc.
2. Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi a umplut toată casa unde şedeau ei.
3. Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei.
4. Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.

Ultima perioadă de festivităţi din calendarul evreiesc era reprezentată de Sărbătoarea Corturilor şi Ziua Ispăşirii (Yom Kippur). Ziua Ispășirii era ziua în care păcatul era îndepărtat din tabără și în care poporul devenea din nou cu totul al lui Dumnezeu. Sărbătoarea Corturilor comemora perioada în care evreii au locuit în corturi în călătoriile lor prin deșert.

În afară de sărbătorile amintite în cărţile lui Moise, evreii mai aveau două sărbători importante pentru ei, ca popor: Purim, care marchează salvarea lor de la genocid prin intervenţia Esterei la împăratul persan, şi Hanukah, sau Înnoirea (Dedicarea) Templului (Ioan 10:22), care celebrează biruinţa macabeilor asupra grecilor în 164 î.Hr.

Ioan 10

22. În Ierusalim se prăznuia atunci praznicul Înnoirii Templului. Era iarna.

Sărbătorile din Vechiul Testament și-au găsit împlinirea în Hristos și nu mai este necesar să fie respectate astăzi. Totuși, dacă le vom studia și dacă vom încerca să înţelegem mesajele pe care ele le transmit, vom descoperi lucruri interesante, fiindcă toate ne învaţă despre harul mântuitor al lui Dumnezeu și despre puterea Sa eliberatoare.

Noi nu mai ţinem aceste sărbători, dar ce putem face pentru a păstra vie înaintea ochilor noștri realitatea existenţei lui Dumnezeu, a intervenţiei Sale în favoarea noastră și a așteptărilor pe care le are de la noi?

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL II

Isaia 42

 
1. „Iată Robul Meu, pe care-L sprijin, Alesul Meu, în care Îşi găseşte plăcere sufletul Meu. Am pus Duhul Meu peste El; El va vesti neamurilor judecata.
2. El nu va striga, nu-Şi va ridica glasul şi nu-l va face să se audă pe uliţe.
3. Trestia frântă n-o va zdrobi, şi mucul care mai arde încă nu-l va stinge. Va vesti judecata după adevăr.
4. El nu va slăbi, nici nu Se va lăsa, până va aşeza dreptatea pe pământ; şi ostroavele vor nădăjdui în legea Lui.”
5. Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu care a făcut cerurile şi le-a întins, care a întins pământul şi cele de pe el, care a dat suflare celor ce-l locuiesc, şi suflet, celor ce merg pe el.
6. „Eu, Domnul, Te-am chemat ca să dai mântuire şi Te voi lua de mână, Te voi păzi şi Te voi pune ca legământ al poporului, ca să fii Lumina neamurilor,
7. să deschizi ochii orbilor, să scoţi din temniţă pe cei legaţi şi din prinsoare pe cei ce locuiesc în întuneric.
8. Eu sunt Domnul, acesta este Numele Meu; şi slava Mea n-o voi da altuia, nici cinstea Mea, idolilor.
9. Iată că cele dintâi lucruri s-au împlinit, şi vă vestesc altele noi; vi le spun mai înainte ca să se întâmple.” –
10. Cântaţi Domnului o cântare nouă, cântaţi laudele Lui până la marginile pământului, voi care mergeţi pe mare şi cei ce locuiţi în ea, ostroave şi locuitorii lor!
11. Pustiul şi cetăţile lui să înalţe glasul! Satele locuite de Chedar să-şi înalţe glasul! Locuitorii stâncilor să sară de veselie: să strige de bucurie din vârful munţilor!
12. Să dea slavă Domnului şi să vestească laudele Lui în ostroave!”
13. Domnul înaintează ca un viteaz, Îşi stârneşte râvna ca un om de război; înalţă glasul, strigă, Îşi arată puterea împotriva vrăjmaşilor Săi. –
14. „Am tăcut multă vreme – zice Domnul – am tăcut şi M-am ţinut. Dar acum voi striga ca o femeie în durerile naşterii, voi gâfâi şi voi răsufla.
15. Voi pustii munţi şi dealuri, le voi usca toată verdeaţa; voi preface râurile în ostroave, şi iazurile le voi usca.
16. Voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei, îi voi povăţui pe cărări neştiute de ei; voi preface întunericul în lumină înaintea lor, şi locurile strâmbe, în locuri netede: iată ce voi face şi nu-i voi părăsi.
17. Vor da înapoi, vor fi acoperiţi de ruşine cei ce se încred în idoli ciopliţi şi zic idolilor turnaţi: „Voi sunteţi dumnezeii noştri!”
18. „Ascultaţi, surzilor; priviţi şi vedeţi, orbilor!
19. Cine este orb, dacă nu robul Meu, şi surd ca solul Meu pe care îl trimit? Cine este orb ca prietenul lui Dumnezeu, şi orb ca robul Domnului?
20. Ai văzut multe, dar n-ai luat seama la ele; ai deschis urechile, dar n-ai auzit.”
21. Domnul a voit, pentru dreptatea Lui, să vestească o lege mare şi minunată.
22. Şi totuşi poporul acesta este un popor prădat şi jefuit! Toţi zac înlănţuiţi în peşteri şi înfundaţi în temniţe. Sunt lăsaţi de pradă, şi nimeni nu-i scapă! Jefuiţi, şi nimeni nu zice: „Dă înapoi!”
23. Cine dintre voi însă pleacă urechea la aceste lucruri? Cine vrea să ia aminte la ele şi să asculte pe viitor?
24. Cine a dat pe Iacov pradă jafului, şi pe Israel, în mâinile jefuitorilor? Oare nu Domnul, împotriva căruia am păcătuit? Ei n-au voit să umble pe căile Lui şi n-au ascultat legea Lui.
25. De aceea a vărsat El peste Israel văpaia mâniei Lui şi grozăviile războiului: războiul l-a aprins din toate părţile, şi n-a înţeles; l-a ars, şi n-a luat seama.
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO