Râvna Evangheliei şi scutul credinţei
Studiul 7
Marti , 13 noiembrie 2012
Ostaşii romanii se echipau cu armura pentru ca înaintarea lor nu fie încetinită pe un teren neprielnic. De multe ori, încălţămintea lor avea bătute în talpă cuie ascuţite pentru a le uşura înaintarea pe orice tip de drum. Încălţămintea aceasta le asigura o bună aderenţă, iar Pavel o aseamănă cu „râvna” Evangheliei păcii (Efeseni 6:15).
Efeseni 6
15. având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii.4. Citeşte Isaia 52:7, Romani 10:15 şi Efeseni 6:15? În ce sens putem afirma că Evanghelia păcii îi oferă creştinului „tărie” în lupta spirituală?
Isaia 52
7. Ce frumoase sunt pe munţi picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte pacea, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte mântuirea, picioarele celui ce zice Sionului: „Dumnezeul tău împărăţeşte!”Romani 10
15. Şi cum vor propovădui, dacă nu sunt trimişi? După cum este scris: „Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!”Efeseni 6
15. având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii.Cuvântul-cheie în Efeseni 6:15 este „râvna”. Termenul grecesc poate avea sensul de „pregătire de bază”. Astfel, Evanghelia păcii ca „pregătire de bază” este pacea pe care o are creştinul ca urmare a faptului că a fost împăcat cu Dumnezeu prin sângele lui Hristos. Împăcarea aceasta îi dă creştinului o bază sigură de pe care să se avânte în lupta spirituală.
5. Care este următoarea piesă din armură? Cu ce o asociază Pavel? Cum o prezintă? vrea să spună? Efeseni 6:16
Efeseni 6
16. Dar nu toţi au ascultat de Evanghelie. Căci Isaia zice: „Doamne, cine a crezut propovăduirea noastră?”Cuvântul tradus cu „scut” provine din cuvântul grecesc care înseamnă „uşă”. La data aceea, scutul avea circa 1,20 m lungime şi 0,75 m lăţime, era făcut din două plăci de lemn lipite una peste alta şi semăna foarte bine cu o uşă. Întrucât vârful săgeţilor era înmuiat în smoală şi aprins, scutul era acoperit cu un strat de piele pentru a stinge săgeţile arzătoare şi pentru a le toci vârful. Scutul era, aşadar, cea mai importantă armă de apărare.
Analogia spirituală este evidentă: „săgeţile arzătoare” ale lui Satana sunt pofta trupească, îndoiala, lăcomia, vanitatea şi multe altele. „Dar credinţa în Dumnezeu, ţinută sus ca un scut, le opreşte, le stinge şi le face să cadă la pământ inofensive.” (Comentariul biblic AZŞ, vol. 6, pag. 1045)
Acest tip de credinţă este, în primul rând, o credinţă activă, o credinţă care nu se mulţumeşte cu simpla acceptare a adevărului, ci trece la trăirea lui. Este o credinţă manifestată prin apărarea activă faţă de asalturile vrăjmaşului. Este adevărat că nu ne putem mântui singuri şi că nu putem lupta singuri cu Diavolul; dar lupta noastră este să Îl alegem pe Domnul şi căile Sale în fiecare zi şi să refuzăm orice ne-ar oferi Satana.
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
Ce este atat de greu de inteles?Dumnezeu doar vrea sa locuiasca in noi si asa este El cel care lupta impotriva raului.Cu ,,Hristos in noi” vom invinge si vom avea slava care a gustat-o Adam la inceput.Lupta aceasta o da El in fiecare zi si fiecare pas pe care il dam,nu il vom putea da gresit pentru ca este El cel care il da.El ne povatuieste pe carari drepte din cauza numelui Sau si din cauza legamantului Sau.Toata teoria care se incearca a se perfectiona pe pagini ca aceasta ramane mica in fata puterii reale pe care o aduce Duhul in noi 🙂 pace 🙂
“Când Duhul lui Dumnezeu ia inima în stăpânire, El transformă viaţa. Gândurile păcătoase sunt înlăturate, faptele rele sunt părăsite, iubirea, umilinţa şi pacea iau locul mâniei, invidiei şi certurilor. Bucuria vine în locul întristării, iar faţa oglindeşte lumina cerească. Nimeni nu vede mâna care ridică poverile, nimeni nu vede lumina ce se coboară de sus, binecuvântarea vine atunci când sufletul se predă prin credinţă lui Dumnezeu. Apoi acea putere, pe care nici un ochi omenesc nu o poate vedea, creează o făptură nouă după chipul lui Dumnezeu.”
Regretul sau părerea de rău trebuie să fie de bunăvoie. Altfel nu va conduce la o viaţă nouă. “Sânt mulţi aceia care dau greş în a înţelege adevărata natură a pocăinţei. Multora le pare rău că au păcătuit şi chiar ajung să facă o schimbare vizibilă în viaţa lor, aceasta pentru că se tem că păcatele lor vor aduce asupră-le suferinţe. Dar aceasta nu este pocăinţă, aşa cum o înţelege Biblia. Unii ca aceştia deplâng mai degrabă suferinţa decât păcatul…” (Exemple: Esau, Balaam şi Iuda Iscarioteanul). “Mărturisirea aceasta a fost smulsă sufletului său vinovat datorită unui simţământ teribil de condamnare şi a unei teribile aşteptări a judecăţii.”
“Lumina care porneşte de la cruce descoperă iubirea lui Dumnezeu. Iubirea Lui ne atrage către Sine. Dacă nu ne împotrivim acestei atracţii, vom fi conduşi la piciorul crucii, plini de pocăinţă pentru păcatele noastre care au crucificat pe Mântuitorul. După aceea Spiritul lui Dumnezeu produce prin pocăinţă o nouă viaţă în suflet. Gândurile şi dorinţele sunt aduse în ascultare faţă de voinţa lui Hristos. Inima şi mintea sunt create din nou după chipul Aceluia care lucrează în noi ca să-Şi supună totul. Apoi scrie Legea lui Dumnezeu în minte şi inimă, şi noi putem zice împreună cu Hristos: ‘Îmi place să fac voia Ta, Dumnezeule’.”