Libertate, nu imoralitate
Studiul 11
Miercuri , 7 decembrie 2011
Până aici, Pavel şi-a concentrat atenţia asupra esenţei teologice a mesajului său. De aici înainte, el abordează problema comportamentului creştin. Cum ar trebui să trăiască un om care nu este mântuit prin fapte?
5. De care extremă sunt sfătuiţi galatenii să se ferească? Gal. 5,13
Galateni 5
13. Fraţilor, voi aţi fost chemaţi la slobozenie. Numai nu faceţi din slobozenie o pricină ca să trăiţi pentru firea pământească, ci slujiţi-vă unii altora în dragoste.Pavel ştia foarte bine că accentul pe care el îl punea pe harul şi pe libertatea în Hristos, putea duce la o interpretare greşită (Rom. 3,8; 6,1.2). Însă aceasta nu se datora Evangheliei, ci tendinţei omeneşti spre îngăduinţă de sine. Paginile istoriei sunt pline de exemple de oameni, oraşe şi naţiuni a căror degradare şi alunecare în haosul moral s-a datorat în mod direct lipsei de stăpânire de sine. Există vreun om care să nu fi simţit această tendinţă în viaţa lui? De aceea, Pavel le adresează urmaşilor lui Isus un apel clar de a nu asculta de îndemnurile firii pământeşti. El îi îndeamnă să facă exact opusul: „Slujiţi-vă unii altora în dragoste”. Dar lucrul acesta poate fi făcut numai prin moartea faţă de sine, prin moartea faţă de firea pământească. Cei care ascultă de îndemnurile firii nu se numără printre cei care le slujesc altora. Dimpotrivă!
Romani 3
8. Şi de ce să nu facem răul ca să vină bine din el, cum pretind unii, care ne vorbesc de rău, că spunem noi? Osânda acestor oameni este dreaptă.Romani 6
1. Ce vom zice, dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulţească harul? 2. Nicidecum! Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat?Aşadar, libertatea noastră în Hristos nu înseamnă doar eliberarea din robia faţă de această lume, ci şi o chemare la un nou tip de slujire, la responsabilitatea de a le sluji altora din dragoste. Ea este „oportunitatea de a-i iubi pe semenii noştri fără piedici, posibilitatea de a crea comunităţi umane bazate pe dăruire reciprocă, şi nu pe lupta pentru putere şi poziţie.” – Sam K. Williams, Galatians, pag. 145
Noi suntem familiarizaţi cu creştinismul şi nu ne putem da seama ce impresie puternică puteau crea aceste cuvinte asupra galatenilor. În primul rând, originalul grecesc ne arată că dragostea care motivează acest tip de slujire nu este dragostea umană obişnuită – lucrul acesta ar fi imposibil; dragostea omenească este mult prea condiţionată. Cuvântul dragoste, în original, este însoţit de articolul hotărât, ceea ce ne arată că Pavel face referire la un anumit tip de dragoste, la dragostea divină pe care o primim numai prin Duhul Sfânt (Rom. 5,5). Adevărata surpriză este dată de cuvântul tradus prin „slujiţi” care în greceşte are sensul de „a fi subjugat”. Libertatea noastră nu înseamnă independenţă, ci dependenţa unii faţă de alţii, pe baza dragostei lui Dumnezeu.
Romani 5
5. Însă nădejdea aceasta nu înşală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat.Fii onest: ţi-a trecut vreodată prin minte gândul de a folosi libertatea pe care o ai în Hristos pentru a-ţi îngădui un mic păcat? De ce este periculos acest gând?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
