Întâietatea făgăduinţei
Studiul 6
29 octombrie 2011
Pentru studiul de săptămâna aceasta, citeşte: Gal. 3,15-20; Gen. 9,11-17; Mat. 5,17-20; Ex. 16,22-26; Gen. 15,1-6.
Text de memorat: „În adevăr, făgăduinţa făcută lui Avraam sau seminţe lui, că va moşteni lumea, n-a fost făcută pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihăniri, care se capătă prin credinţă.” (Romani 4,13)
Sabat după-amiază
Odată, un politician a fost întrebat:
– Aţi împlinit toate promisiunile pe care le-aţi făcut în timpul campaniei electorale?
El a răspuns:
– Da… sau cel puţin toate promisiunile pe care mi-am propus să le împlinesc.
Cui nu i s-a întâmplat să îşi încalce promisiunile? Cui nu i s-a întâmplat să nu se ţină de cuvântul dat sau ca altcineva să nu îşi împlinească o promisiune făcută faţă de el?
Uneori, facem o anumită promisiune şi suntem dornici să o împlinim, dar, până la urmă, nu o mai împlinim; alţii fac o anumită promisiune, dar sunt conştienţi încă din momentul în care o rostesc sau o semnează că nu se vor ţine de cuvânt.
Din fericire pentru noi, promisiunile lui Dumnezeu sunt cu totul altfel. Cuvântul lui Dumnezeu este sigur şi neschimbător. Domnul spune: „Da, Eu am spus şi Eu voi împlini; Eu am plănuit şi Eu voi înfăptui” (Is. 46,11).
În studiul de săptămâna aceasta, Pavel ne îndreaptă atenţia spre relaţia dintre făgăduinţa făcută de Dumnezeu lui Avraam şi Legea dată lui Israel cu patru sute de ani mai târziu. Cum trebuie să înţelegem relaţia dintre făgăduinţă şi Lege şi ce implicaţii are această relaţie asupra predicării Evangheliei?
