O solidaritate vesnica (1 Tim. 2,5)
Atunci cand incercam sa ne imaginam imensa deosebire dintre Dumnezeu si noi, este uluitor sa ne gandim ca Dumnezeu a gasit cu cale sa Se apropie de noi, sa vina pana la noi, fiind dispus sa ia trup de om. Dar dupa ce a facut acest lucru, majoritatea dintre noi am fi multumiti daca El ar fi abandonat asemanarea cu noi si S-ar fi întors pe deplin la ceea ce a fost inainte. Totusi – si lucrul acesta ne umple de uimire – stim ca Isus va ramane pentru totdeauna in solidaritate cu noi, pastrand natura noastra!
5. Gandeste-te la implicatiile urmatoarelor pasaje, in ceea ce priveste solidaritatea vesnica a lui Isus cu noi:
Luca 24,36-43 ___________________________________________________
Fapte 1,10.11 ___________________________________________________
Fapte 17,31 _____________________________________________________
1 Tim. 2,5 ______________________________________________________
„Prin viata si moartea Sa, Hristos a facut chiar mai mult decat sa indrepte stricaciunile produse de pacat. Scopul lui Satana este acela de a produce o despartire vesnica intre Dumnezeu si om; insa in Hristos ajungem mult mai strans uniti cu Dumnezeu decat daca n-am fi cazut niciodata in pacat. Luand natura noastra, Mantuitorul S-a legat de omenire cu o legatura ce nu se va rupe niciodata. El este legat de noi pentru vesnicie. ’Atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu’ (Ioan 3,16). El L-a dat nu numai ca sa poarte pacatele noastre si sa moara ca sacrificiu pentru noi, ci El L-a oferit neamului omenesc decazut. Ca sa ne asigure de planul Sau imutabil de pace, Dumnezeu L-a dat pe singurul Sau Fiu sa devina membru al familiei omenesti si sa pastreze pentru totdeauna natura Sa omeneasca… Dumnezeu a adoptat natura omeneasca in persoana Fiului Sau si a dus-o in cerul preainalt. ’Fiul omului’ este Cel care are parte la tronul universului.” – Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, pag. 25. „Hristos S-a inaltat la cer purtand o natura omeneasca sfintita si sfanta. El a luat cu Sine aceasta natura omeneasca in curtile ceresti, si in decursul veacurilor vesnice o va purta, ca Unul care a rascumpărat fiecare fiinta omeneasca in cetatea lui Dumnezeu.” – Ellen G. White, The SDA Bible Commentary, vol. 6, pag. 1054
Auzind despre solidaritatea vesnică a lui Isus cu noi, un prieten iti spune: „Asta este prea de tot. Este prea mult!” Ce i-ai spune acestei persoane? Tu ce simti, cand te gandesti că El va fi pentru vesnicie asemenea noua?
