Ucenicia la greci
„Niste greci, dintre cei ce se suisera sa se inchine la praznic, s-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat, si au zis: ’Domnule, am vrea sa vedem pe Isus’.” (Ioan 12,20,21) Faptul ca acesti greci s-au dus sa se inchine la praznic deja ne spune ceva cu privire la ei. De asemenea, versetele precedente ne descopera ca acolo se intamplau lucruri atat de neobisnuite, incat atitudinea grecilor nu trebuie sa ne surprinda.
1. Ce lumina aduc urmatoarele texte cu privire la ce s-a intamplat atunci? Ier. 29,13; Ioan 1,9; 6,44; Fapte 10,34.35
______________________________________________________________
Saptamana trecuta am vazut ca, in fiecare caz, Domnul Isus Si-a ales ucenicii. La prima vedere, textele de mai sus ar putea sa indice cu totul altceva. Si totusi, nu asa stau lucrurile. Chiar si aici, Duhul Sfant a fost acela care i-a indemnat pe acesti greci sa vina la Isus. In cultura greaca, ucenicia lua forme diferite. Cu toate ca unii dintre invatatorii greci adresau ei insisi chemarea la ucenicie, traditia era aceea ca viitorii invatacei sa-si aleaga invatatorul. Ei erau cei care initiau relatia si nu invatatorul. De asemenea, se obisnuia ca profesorii sa le perceapa elevilor o taxa. In acest caz, sub calauzirea Duhului Sfant, grecii mentionati aici Il cautau pe Isus ca sa invete de la El. Ideea aceasta este cu totul plauzibila, dat fiind ca Dumnezeu Se foloseste de ceea ce stim deja pentru a ne invata ceea ce avem nevoie sa stim. Intr-adevar, Ellen G. White precizeaza ca: „Grecii doreau sa cunoasca adevarul cu privire la misiunea Lui.” – Hristos, Lumina lumii, pag. 622. Ea afirma, de asemenea, ca Isus le-a satisfacut cererea.
Daca ar veni la tine cineva, asa cum au venit acesti greci la Filip, si ti-ar spune: „Vreau sa-L vad pe Isus”, ce i-ai raspunde? Cum i L-ai prezenta?
