Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou, prin învierea lui Isus Hristos din morți, la o nădejde vie și la o moștenire nestricăcioasă și neîntinată și care nu se poate veșteji, păstrată în ceruri pentru voi.
1 Petru 1:3,4

Ascultă ediția audio aici.

Există vreun motiv pentru care această speranță vie să nu ne dea și nouă la fel de multă încredere și bucurie acum, așa cum le-a dat ucenicilor din biserica timpurie? Hristos nu este închis în mormântul cel nou al lui Iosif. El a înviat și S-a înălțat în slavă, iar noi trebuie să ne manifestăm credința în așa fel încât lumea să vadă că noi avem o speranță vie. (…)

Speranța noastră nu este lipsită de suport; moștenirea noastră nu se poate degrada. Ea nu este doar rodul imaginației.

Noi citim în Biblie despre învierea lui Hristos, dar ne comportăm ca și când am crede acest lucru? Credem că Isus este un Salvator viu, că nu Se mai află în mormântul nou al lui Iosif, cu o piatră grea rostogolită la intrare, ci S-a ridicat dintre morți și S-a înălțat în slavă (…)? El Se află acolo ca să pledeze pentru noi în curțile cerești. Se află acolo pentru că avem nevoie de un Prieten în curțile cerești, de Unul care să fie avocatul și mijlocitorul nostru. Deci să ne bucurăm de acest lucru! Avem tot ce ne trebuie ca să-L lăudăm pe Dumnezeu.

Mulți își evaluează starea religioasă în funcție de emoții, dar acesta nu este un criteriu sigur. Viața noastră creștină nu depinde de simțămintele pe care le avem, ci de faptul că suntem îndreptățiți să deținem ce este sus. Trebuie să credem cuvintele lui Dumnezeu exact așa cum le-a spus El; să Îl credem pe Hristos pe cuvânt, să credem că El a venit să ni-L arate pe Tatăl și că Tatăl, așa cum este reprezentat prin Hristos, este prietenul nostru și nu dorește ca noi să pierim. Altfel, de ce L-ar fi dat pe Fiul Său să moară ca jertfă pentru noi? Crucea de pe Calvar este o garanție eternă pentru oricare dintre noi că Dumnezeu dorește să fim fericiți nu numai în veșnicie, ci și în această viață. Celui ce respinge harul Său, moartea lui Hristos îi aduce mânia și judecățile lui Dumnezeu neamestecate cu milă. Aceasta este mânia Mielului. Dar, pentru toți cei care-L primesc și cred în El, moartea lui Hristos înseamnă speranță și viață veșnică.

Trebuie oare ca fiul sau fiica să insiste să-şi urmeze propria cale, în ciuda sfaturilor şi rugăminţilor părinţilor?
Află răspunsul ascultând materialul zilei de azi din cartea „Căminul adventist”.
Răspunsul se află la pagina 62 a cărții „Căminul adventist”, Editura Viață și Sănătate, ediția tipărită 2024

Soarele apune: B 17:34, CT 17:25, IS 17:22, MS 17:36, SM 17:40, DJ 17:44, AR 17:48

Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO