Vestiți un post, chemați o adunare de sărbătoare; strângeți pe bătrâni, pe toți locuitorii țării, în Casa Domnului Dumnezeului vostru și strigați către Domnul.
Ioel 1:14
Ascultă ediția audio aici.
O sărbătoare și un post!? Cum să sărbătorești cu masa goală? Și cum să te bucuri fără să mănânci?
Și totuși, așa cum noi ne bucurăm de o zi liberă venită pe neașteptate, tot așa și tubul nostru digestiv ar fi fericit cu o zi de pauză. Trăim zile de prosperitate, când nu se mai moare de inaniție, ci de îmbuibare. Bolile mai rar sunt prin carență și mult prea des prin exces. Dar pentru cine vrea o viață echilibrată sau poate vrea să înțeleagă pe cel ce n-are, de prin locuri defavorizate, sau a aflat de la medic că are nevoie să-și schimbe tipul de alimentație și regimul de viață pentru a-și îmbunătăți starea de sănătate există totdeauna un greu început.
O zi de post poate fi o provocare, dar și un start pe care, dacă l-ai luat, cursa poate fi dusă, poate căpăta valențe plăcute și poate fi chiar câștigată. Lipsa mâncării poate fi compensată: te poți plimba într-un parc, poți admira copacii, păsările, florile sau cerul, umplându-ți timpul de frumos, de-o vorbă cu cel drag și mai ales umplându-ți inima de cânt și de Cuvânt.
Așa cum un copil n-ar mai veni la masă când se joacă sau un îndrăgostit când e cu fata dragă la plimbare, așa și noi, care ardem de nerăbdare să-L vedem și să-L auzim pe Cel mai frumos dintre oameni, vom ușura din când în când munca aparatului nostru digestiv și vom vesti o sărbătoare cu „bucate gustoase” din Cuvântul etern al lui Dumnezeu. Vom strânge pe cei dragi, rude și prieteni, și ne vom ospăta pe îndelete până se va crăpa de ziuă și „va răsări Soarele Neprihănirii, și tămăduirea va fi sub aripile Lui”. Ne vom bucura de frumusețea adevărului, de cântecele Sionului…
Nu lăsați să treacă prea mult până când o astfel de zi va deveni realitate, căci viața e scurtă, neamurile se frământă, liniștea pregătește furtuna, pacea coace războiul, iar dragostea, ura și-ar fi păcat cu-atâta bogăție de știință să pierim din lipsă de cunoștință. Zic și eu împreună cu un cântec drag: „Se-aude Dumnezeu,/ Pașii Săi sunt dragoste./ În zăbovirea Sa/ E ascunsă viața ta…”
