Domnul a zis lui Moise: „Iată că voi face să vă plouă pâine din ceruri. Poporul va ieși afară și va strânge cât îi trebuie pentru fiecare zi.”
Exodul 16:4
Ascultă ediția audio aici.
Pâinea, în limbajul comun, este și simbolul hranei fără de care viața nu e posibilă. Cele mai multe consemnări ale pâinii în Sfânta Scriptură sunt încărcate de semnificație spirituală. Chiar Mântuitorul Se prezintă pe Sine ca Pâinea vie, care s-a coborât din cer (Ioan 6:51). Metafora aceasta își descoperă bogăția de sensuri prin înțelegerea minunii cu mana din pustiu, care a hrănit poporul ales timp de patruzeci de ani.
Propun să subliniem împreună trei idei în relație cu textul acestei dimineți:
- Mana cădea din cer, dar nu cădea în traistă, ci trebuia un efort uman pentru a fi strânsă și pregătită sub formă de turte. Pentru sănătatea trupului și a sufletului nostru, Dumnezeu e gata să facă minuni, dar oamenii au partea lor de făcut.
- Unii strângeau mai mult, alții, mai puțin, dar, când o măsurau, fiecare constata că are cât îi trebuie (și cine poate ști asta mai bine ca Dumnezeu!). Era o minune care se producea sub ochii lor și care spune că Dumnezeu acordă har celor cu lipsuri, care au făcut tot ceea ce au putut, dar și celor care întrec măsura în detrimentul echilibrului general.
- Un omer de fiecare asigura același număr de calorii pentru fiecare om din popor. Dar oamenii erau diferiți, munca era diferită și, în consecință, consumul trebuia să difere. Și totuși, nu a fost vreun om din popor nevoit să-și abandoneze lucrul pe motiv de epuizare. Evreii trăiau o minune când strângeau pâinea din ceruri și o altă minune când se hrăneau cu ea. Aceasta ne conduce la a treia idee: când Dumnezeu cheamă pe oameni la o lucrare, oferă și putere pentru împlinirea ei. Doar așa poți înțelege cum reușește Ilie să ajungă la Horeb mergând patruzeci de zile, dar mâncând doar o turtă coaptă pe pietre (1 Împărați 19:6,8).
Pentru că mana a fost un test al ascultării, să ne începem ziua asumându-ne rugăciunea înțeleptului Agur: Doamne, astăzi, Te rog, „nu-mi da nici sărăcie, nici bogăție, dă-mi pâinea care-mi trebuie!” (Proverbele 30:8).
