SUFERINȚA NE ÎNVAȚĂ SĂ TÂNJIM DUPĂ CER

Căci întristările noastre de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veșnică de slavă.
2 Corinteni 4:17

Ascultă ediția audio aici.

Deși nu i-a făgăduit poporului Său că va fi scutit de încercări și de greutăți, Dumnezeu i-a făgăduit ceva ce este cu mult mai de preț. El a spus: „Și puterea ta să țină cât zilele tale“ (Deuteronomul 33:25). Dacă sunteți chemați să treceți prin cuptorul de foc din pricina numelui Său, Isus va fi alături de voi, așa cum a fost și alături de cei trei credincioși în Babilon. Aceia care-L iubesc pe Răscumpărătorul lor se vor bucura de fiecare ocazie de a lua parte împreună cu El la umilință și la ocară. Dragostea pe care o au față de Domnul lor face ca suferința pentru numele Lui să fie dulce.

În toate veacurile, Satana i-a prigonit pe cei care erau copiii lui Dumnezeu. i-a chinuit și i-a dat la moarte, dar în moarte ei au ajuns biruitori. În credința lor statornică, ei au descoperit pe Cineva mai puternic decât Satana. Satana putea să chinuiască și să ucidă trupul, dar nu se putea atinge de viața care era ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. El putea să-i arunce în închisori, dar nu putea să încătușeze spiritul. Ei puteau să privească dincolo de întuneric și să vadă slava, spunând: „Eu socotesc că suferințele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită față de noi” (Romani 8:18).

Biserica lui Dumnezeu, urâtă și persecutată de lume, este educată și disciplinată în școala lui Hristos. Pe pământ, ei umblă pe calea cea strâmtă și sunt curățiți în cuptorul suferinței. Ei Îl urmează pe Hristos în lupte dârze, rabdă tăgăduirea de sine și simt amarnice dezamăgiri, dar experiența aceasta chinuitoare le descoperă vinovăția și nenorocirile aduse de păcat și îi determină să privească la el cu repulsie. Fiind părtași la suferințele lui Hristos, ei sunt sortiți să fie și părtași ai slavei Sale. În viziune sfântă, profetul Ioan a văzut triumful poporului lui Dumnezeu. El zice: „Și am văzut ca o mare de sticlă amestecată cu foc; și pe marea de sticlă, cu alăutele lui Dumnezeu în mână, stăteau biruitorii fiarei… Ei cântau cântarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, și cântarea Mielului” (Apocalipsa 15:2,3) (Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pp. 50–51).