O biserică vie

Încolo, fraților, fiindcă ați învățat de la noi cum să vă purtați și să fiți plăcuți lui Dumnezeu, și așa și faceți, vă rugăm și vă îndemnăm în numele Domnului Isus să sporiți tot mai mult în privința aceasta. (1 Tesaloniceni 4:1)

Urmărește ediția video aici.

Tânjim să vedem adevăratul caracter creștin manifestat în biserică; tânjim să vedem membrii bisericii neafectați de spiritul ușuratic, lipsit de respect, și dorim cu ardoare să vedem că membrii bisericii conștientizează înalta lor chemare în Isus Hristos. Unii creștini se străduiesc din răsputeri să trăiască și să acționeze astfel încât credința lor religioasă să facă impresie bună asupra oamenilor integri, astfel ca aceștia să fie determinați să accepte adevărul. Însă sunt și mulți care nu simt că ar avea vreo responsabilitate nici măcar să-și păstreze sufletele în dragostea lui Dumnezeu și care, în loc să fie o binecuvântare pentru alții prin influența lor, sunt o povară pentru cei care ar dori să lucreze, să vegheze și să se roage.

Timpul prezent are nevoie de oameni care să aibă stabilitate morală, o țintă, de bărbați și femei care să nu fie afectați de influențe nesfinte. Asemenea persoane vor avea succes în lucrarea de desăvârșire a caracterului creștin, prin harul lui Hristos, oferit cu atâta generozitate. (…)

Nimeni nu poate avea succes în serviciul lui Dumnezeu dacă nu este cu tot sufletul în lucrare și dacă nu socotește toate lucrurile ca o pierdere față de prețul nespus de mare al cunoașterii Domnului Hristos. Cei care își păstrează anumite rezerve, care refuză să dea tot ce pot, nu pot fi ucenici ai lui Hristos, cu atât mai puțin colaboratori ai Săi. Consacrarea trebuie să fie deplină. Tată, mamă, soție și copii, case și terenuri, tot ceea ce posedă slujitorul lui Hristos trebuie să fie supus chemării lui Dumnezeu – jertfit pe altarul sfânt.

Cei care caută călăuzirea Duhului Sfânt prin studiu serios al Cuvântului lui Dumnezeu și rugăciune fierbinte vor fi conduși de El. Stâlpul de nor îi va călăuzi în timpul zilei, iar stâlpul de foc, noaptea; și, având acest simțământ al prezenței lui Dumnezeu, va fi imposibil să nu respecte legea Sa cea sfântă.

Ca popor deosebit al lui Dumnezeu, să ridicăm standardul caracterului creștin ca să nu pierdem răsplata care va fi dată robului bun și credincios. Trebuie să conlucrăm la mântuirea noastră cu frică și cutremur. Aceia care păstrează până la sfârșit încrederea nezguduită de la început vor primi coroana veșnică a slavei. Simplitatea, curăția, stăpânirea de sine, dărnicia și dragostea ar trebui să caracterizeze experiența noastră creștină. – Review and Herald, 3 iunie 1880