Acolo se afla un om bolnav de treizeci şi opt de ani. Isus, când l-a văzut zăcând şi fiindcă ştia că este bolnav de multă vreme, i-a zis: „Vrei să te faci sănătos?” „Doamne”, I-a răspuns bolnavul, „n-am pe nimeni să mă bage în scăldătoare când se tulbură apa; şi, până să mă duc eu, se coboară altul înaintea mea.” „Scoală-te”, i-a zis Isus, „ridică-ţi patul şi umblă”. (Ioan 5:5-8)

Există în Asociația „Ridică-te și umblă” un băiat pe nume Gigi Voicu. Cândva s-a aruncat în apă mică și și-a frânt coloana cervicală. Deși nu i s-a dat nicio șansă să meargă, acum se deplasează greu, trăgându-și piciorul drept cu o sfoară. Poziția lui preferată este la orizontală, căci nu poate sta prea mult în picioare. La întâlnirile de asociație se ridică și cântă: „Este soare azi în viața mea!” Pe vremuri era agitator pe stadion și suporter în galeria Clubului „Steaua”. Azi este în galeria oamenilor care preferă altă societate de când L-au cunoscut pe Isus.

O umbră cerească s-a oprit peste cel mai nefericit caz dintre cei adunați lângă peticul de apă socotit tămăduitor prin forța unei tradiții. Era singur și era secularizat. Interesul lui era doar să fie vindecat, nu conta de cine și prin ce mijloace. De aceea Isus nu a avut nicio manifestare a descoperirii identității Lui și nici n-a creat o atmosferă religioasă pentru cel care pierduse relevanța acestei practici. Ochii lui erau îndreptați doar spre apă. Era în cea mai intimă relație impersonală.

Care au fost mijloacele Învățătorului prin care l-a mobilizat la ridicarea lui pe verticală? Omul uitat de treizeci și opt de ani de alții avea nevoie de o atenție specială din partea cuiva interesat de neputința lui. Așa că Isus Și-a luat timp, oprindu-Se în fața lui. Apoi l-a întrebat cu un ton iubitor dacă vrea să fie vindecat, un cuvânt care a stat atât de mult departe de el. După ce omul și-a justificat singurătatea prin lipsa unui ajutor („n-am pe nimeni”), Isus i-a dat porunca să se scoale. Toate aceste semnale ale interesului lui Isus pentru el l-au convins că în fața lui Se află cineva care îi vrea binele și acceptă să se supună cerințelor, de altfel fără sens pentru rațiunea umană. Manifestarea iubitoare a Celui care a vizitat salonul suferinței umane l-a determinat să-și ia privirea de la acea apă în care pescuia zilnic dezamăgiri și frustrări.

Lângă tine și în drumul tău sunt atâția oameni căzuți sub suferința lor sufletească, uitându-se la plăsmuirile acestei lumi, care agravează tot mai mult boala lor. Oprește-te în fața lor și întreabă-i dacă vor să fie vindecați. Apoi folosește Cuvântul vindecării, care te-a ridicat și pe tine, și spune-le cerește să se scoale pentru viață.

George Uba, pastor, Conferinţa Muntenia

Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO