Dumnezeu vrea ca tu să fii acolo

„Dar acum, în Hristos Isus, voi, care odinioară eraţi depărtaţi, aţi fost apropiaţi prin sângele lui Hristos.” Efeseni 2:13

Te-ai întrebat vreodată dacă merită să lupţi pentru a ajunge în cer? Te-ai gândit vreodată că poate n-ai nevoie să trăieşti veşnic cu Dumnezeu? Dar te-ai gândit şi la Dumnezeu? Este oare posibil ca El să aibă nevoie de tine, şi El să te dorească? Probabil că unul din cele mai măreţe motive pentru care trebuie sa dorim cerul este doar pentru că Dumnezeu ne vrea acolo atât de mult.

Locuinţele, străzile de aur, pomul vieţii, toate au fost pregătite cu gândul la fericirea ta. Dumnezeu care a creat fiecare frunză şi fiecare fir de iarbă şi fiecare fulg de zăpadă în mod unic, a creat un singur om ca tine. Fiecare individ este diferit. Fiecare dintre noi este o creatură specială. Fiecare este iubit de Dumnezeu ca şi cum n-ar mai fi un alt suflet pe întreaga faţă a pământului. Dacă tu refuzi mântuirea pe care El ţi-o oferă, şi hotărăşti că preţul cerului este prea scump, marea inimă a iubirii divine va suferi pe vecie din lipsa ta.

Vrei tu să fii acolo? Sau zici: „Am căzut prea adânc în păcat. Eu nu voi putea ajunge niciodată în ceruri. Nu există nici o şansă în lume pentru mine.” Un adolescent mi-a zis odată: „Dacă aş ajunge în cer aş fi atât de surprins încât n-aş şti ce să fac.”

„Dar acum, în Hristos Isus, voi, care odinioară eraţi depărtaţi, aţi fost apropiaţi prin sângele lui Hristos.” Ai fost departe pentru multă vreme? Prin sângele lui Hristos tu ai fost adus aproape. Există o veste bună pentru tine astăzi. Tu poţi accepta darul mântuirii şi poţi fi adus aproape prin sângele lui Hristos. El te invită astăzi la o legătură mântuitoare cu El, astfel ca să poţi avea siguranţa unui cămin ceresc pentru mâine.

„În Biblie moştenirea celor mântuiţi este numită ‘ţara’. Evrei 11:14-16. Acolo Păstorul ceresc îşi conduce turma la fântânile de apă vie. Pomul vieţii îşi dă roadele sale în fiecare lună, şi frunzele pomului sunt pentru vindecarea neamurilor. Acolo sunt izvoare limpezi precum cristalul care curg continuu, şi alături de care pomii îşi aruncă umbrele peste cărările pregătite pentru răscumpăraţii Domnului. Acolo câmpiile întinse se unesc cu dealurile pline de frumuseţe, şi munţii lui Dumnezeu îşi înalţă vârfurile lor semeţe. Pe acele câmpii ale păcii, lângă acele izvoare ale vieţii, poporul lui Dumnezeu, care a peregrinat şi a rătăcit pentru atât de multă vreme, va găsi un cămin veşnic.” Marea Luptă, pag. 675.

Acest articol face parte din cartea „Nici o zi fără Isus” de Morris Venden