Numai doi stăpâni

„Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni.” Matei 6:24

Ascultarea nu poate veni decât prin credinţă, în primul rând din cauza naturii omeneşti. Noi toţi suntem păcătoşi. Noi vom fi păcătoşi până când Isus va veni din nou, şi păcătoşii nu pot asculta. În al doilea rând ascultarea poate veni numai prin credinţă, întrucât, fiind păcătoşi şi neputând dovedi ascultare dacă suntem despărţiţi de Dumnezeu, tot ceea ce putem face este să încetăm a mai spera că putem asculta prin propria noastră putere. Tot ceea ce putem face noi este să ne predăm pe noi înşine, să ne lăsăm a fi cu totul stăpâniţi de Isus Hristos.

Ce înseamnă a fi stăpânit de Dumnezeu? Obişnuiam să cred că există trei posibilităţi cu privire la stăpânirea vieţii mele. Gândeam că noi putem fi fie sub stăpânirea lui Dumnezeu, fie sub controlul lui Satana, fie sub controlul nostru personal. Mulţi tineri astăzi, în special adolescenţi, vor să fie liberi să-şi controleze viaţa aşa cum doresc ei. Ei sunt fascinaţi de ideia desprinderii de cuib, şi sunt nerăbdători să fie liberi a face ce vor ei.

Este o mare surpriză să descoperi că de fapt cea de a treia posibilitate şi anume de a ne controla pe noi înşine nu există. Noi suntem sub controlul uneia sau a celeilalte dintre cele două puteri. Nu există o a treia alegere. Singurul control pe care îl avem este de a alege ce putere vrem să ne stăpânească. Dacă n-ar fi fost crucea, noi am fi fost cu totul sub stăpânirea Satanei fără nici o altă alegere. Dar Isus, la cruce, I-a dat lui Dumnezeu dreptul să ne ofere o a doua posibilitate: aceia de a alege să fim sub stăpânirea Sa.

A fi sub stăpânirea Satanei înseamnă o cruntă sclavie. A alege să te supui stăpânirii lui Dumnezeu îţi oferă cea mai mare libertate posibilă. Dar noi suntem totuşi sub o stăpânire. „Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire? Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, după ce aţi fost robi ai păcatului, aţi ascultat acum din inimă de dreptarul învăţăturii, pe care aţi primit-o. Și prin chiar faptul că aţi fost izbăviţi de sub păcat v-aţi făcut robi ai neprihănirii” (Romani 6:16-18). Întrebarea aici este dacă sunt un slujitor al păcatului şi al Satanei, sau un slujitor al lui Isus. Nu există o altă alegere. Însuşi Isus a vorbit de numai doi stăpini, şi de faptul că nu poţi să-i slujeşti pe amândoi. Întotdeauna este vorba de unul sau de celălalt. Fiecăruia dintre noi ni se oferă astăzi posibilitatea de a alege cine ne va stăpâni viaţa.

Acest articol face parte din cartea „Nici o zi fără Isus” de Morris Venden