Șapte sfeșnice de aur

M-am întors să văd glasul care-mi vorbea. Şi, când m-am întors, am văzut ŞAPTE SFEŞNICE DE AUR. (Apocalipsa 1:12)

În 1969, de Paşte, am avut privilegiul de a fi în Roma. După ce am participat la cuvântarea de Paşte a papei în Piaţa „Sfântul Petru”, eu şi trei dintre prietenii mei am mers să vedem ruinele anticului Forum Roman. Era destul de palpitant să te plimbi pe pământurile pe unde Petru şi Pavel trebuie să fi umblat, uitându-te la vestigiile clădirilor care fuseseră odată măreţe, dar făcute tot din aceleaşi pietre pe care apostolii probabil le-au văzut şi le-au atins.

Mulţi turişti care vizitau Forumul începeau din partea opusă închisorii Mamertine (unde se spune că a fost întemniţat Pavel). Apoi treci pe lângă Templul Fecioarelor Vestale, înconjori Dealul Palatin şi treci dincolo de Basilica lui Constantin, în celălalt capăt al Forumului. Aici dăm peste Arcul de Triumf al lui Titus, generalul roman care a cucerit Ierusalimul în anul 70 d.Hr. Imaginează-ţi entuziasmul nostru când am văzut pe viu o ilustrare a paradei soldaţilor în jurul Romei, cu sfeşnicul cu şapte braţe scos din Templul din Ierusalim. Ne-am simţit cu adevărat apropiaţi de lumea Bibliei.

În lumea antică romană, menora (sfeşnicul) cu şapte braţe era simbolul cel mai comun al iudaismului, întocmai precum peştele şi crucea au devenit mai târziu simboluri ale credinţei creştine. Cartea Apocalipsa adoptă sfeşnicul, această imagine a iudaismului, pentru a reprezenta bisericile din Asia Mică. Prin asta Ioan înţelege clar că adevărata credinţă creştină era moştenitoarea lui Israel, chiar dacă uneori sinagoga îi excludea pe creştini (Apocalipsa 2:9; 3:9). Aceia care au făcut acest lucru îşi pierduseră moştenirea evreiască, nu urmaşii credincioşi ai lui Yeshua, Mesia.

Atunci aveau naziştii dreptate? Biserica l-a înlocuit pe Israel? A fost Holocaustul mai degrabă o judecată din partea lui Dumnezeu decât o slăbiciune umană? Este greu să ni-i imaginăm pe creştinii primului secol adoptând o asemenea poziţie. Ei au proclamat un Mesia evreu care a împlinit promisiunile din Antichitate făcute lui Israel. Ei îi converteau pe păgâni la singurul Dumnezeu adevărat al lui Israel. Creştinii evrei precum Pavel nu le cereau neamurilor să se circumcidă, ci îi primeau pe aceşti oameni să fie părtaşi ai credinţei lor evreieşti în Isus. Credincioşii dintre neamuri erau copiii spirituali ai lui Avraam (Galateni 3:28), circumcişi în interior (Romani 2:28-29) şi altoiţi în copacul lui Israel, în timp ce ramurile necredincioase erau rupte (Romani 11:17).

În cartea Apocalipsa, imaginile cu sfeşnicul accentuează caracterul evreiesc al credinţei creştine şi legătura strânsă între credinţă şi vechea moştenire a lui Israel.

Doamne, ajută-mă să aflu mai multe despre rădăcinile mele evreieşti şi să le apreciez, aşa cum au făcut-o Pavel şi Ioan!