Moise era în vârstă de o sută douăzeci de ani când a murit;
vederea nu-i slăbise şi puterea nu-i trecuse…
În Israel nu s-a mai ridicat proroc ca Moise.


(Deuteronomul 34:7,10)

Moise i-a înştiinţat pe copiii lui Israel că avea să moară în curând. Când a venit ziua, toţi israeliţii s-au adunat ca să-şi ia rămas-bun de la el şi l-au urmat plângând până într-un loc unde le-a făcut semn să-l lase singur. S-a suit pe Muntele Nebo şi Dumnezeu i-a arătat Ţara Făgăduinţei. Apoi a murit şi a fost îngropat.

Pe măsură ce înaintăm în vârstă, mintea şi trupul îşi pierd puterea şi, în cele din urmă, firul vieţii se curmă. Îi mulţumim lui Dumnezeu şi închidem ochii încredinţaţi că totul va fi bine. Dar la Moise nu a fost aşa. El era încă în putere şi ar fi fost în stare să ducă Israelul în Ţara Făgăduinţei. Iar poporul avea nevoie de el mai mult ca niciodată. Nu se putea ca o singură criză de furie să îl lipsească de această bucurie. El refuzase poziţia de faraon. Renunţase la plăcerile Egiptului de dragul eliberării israeliţilor din sclavie şi al conducerii lor în Canaan. Făcuse sacrificii extraordinare pentru a-L urma pe Dumnezeu. Cu toate acestea, la sfârşit, celui mai mare om al lui Dumnezeu din Vechiul Testament i-a fost refuzată intrarea în Canaan.

În realitate însă, moartea lui nu a fost o înfrângere, ci un triumf. Cererea lui de a intra în Ţara Făgăduinţei nu a fost refuzată de fapt, fiindcă, deşi nu a intrat în Canaanul pământesc, a intrat în Canaanul ceresc. Rugăciunea lui a primit un răspuns mai important decât cel aşteptat.

Istoria aceasta ne arată, pe de o parte, că păcatul aduce moartea şi, pe de altă parte, că iertarea şi dragostea ne aduc viaţa veşnică. Au trecut patru milenii de la înmormântarea lui Moise într-un loc neştiut de nimeni. Acum însă el este viu, activ, la lucru. El este un ajutor al lui Hristos şi îi conduce pe copiii lui Dumnezeu în Canaanul ceresc.

Putem avea şi noi experienţa lui Moise. Vocea lui Dumnezeu ne vorbeşte şi nouă. Destinul ne este hotărât aici. Dumnezeu are căi ciudate de a-i răsplăti şi a-i îndruma pe copiii Săi. Dar sentinţa la moarte, care ne aduce aminte de păcatele noastre, ne spune totodată că vom avea viaţă deplină în Hristos veşnicia întreagă.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO