Căci ce este viaţa voastră? Nu sunteţi decât un abur, care se arată puţintel, şi apoi piere.
Iacov 4:14
Întotdeauna mi-am dorit să am părul alb și frumos al mamei mele, dar nu m-am gândit prea mult la procesul de îmbătrânire care a dus la acest lucru. Pe măsură ce am îmbătrânit, iată patru lecții pe care le-am învățat pe parcurs:
Prima lecție: tratează-ți corpul cum trebuie! Am făcut dintr-o dietă sănătoasă medicamentul meu. Fac exerciții fizice în mod regulat, petrec timp de calitate cu Dumnezeu și am cules beneficiile păzirii „templului corpului” meu. La vârsta de șaizeci de ani nu mă simțeam și nici nu arătam bătrână, iar istoricul meu medical, deși nu era perfect, era mai bun decât al multor persoane de vârsta mea și mai tinere.
A doua lecție: dacă poți să râzi de tine însuți, nu contează cine altcineva o face. Cumva, vârsta de șaptezeci de ani m-a ajuns pe furiș. Am învățat pe calea cea mai grea să previn căderile mergând încet, reducând cățăratul și evitând să fac întoarceri bruște. Acum calculez cum mă voi ridica înainte de a mă apleca să recuperez ceva. Durerile apar și dispar în locuri despre care nu știam că există. Scârțâiturile mă urmăresc, nu de la pantofi, ci de la genunchi. Acum îmbătrânesc! Slavă Domnului, toate acestea sunt controlabile și, adesea, mă fac să râd de mine însămi.
A treia lecție: fii în comuniune cu Dumnezeu în mod continuu! Viața mea de rugăciune și de laudă a crescut vertiginos. Când deschid ochii în fiecare dimineață, Îi mulțumesc lui Dumnezeu că sunt în viață, că pot vedea, că mintea mea este sănătoasă și că mă aud mulțumindu-I. Când mă dau jos din pat, Îi mulțumesc că pot să stau în picioare și să merg singură. Momentele de devoțiune petrecute în grădina mea sunt tot mai înălțătoare și continuă pe tot parcursul zilei. Dacă rătăcesc ceva în casă, ceea ce se întâmplă mai des acum, Îl rog pe El să mi-l găsească și, de multe ori, când deschid ochii sunt condusă la acel obiect (nu glumesc). Mă rog mai mult pentru protecție când părăsesc siguranța casei mele și Îi mulțumesc când mă întorc. Îi mulțumesc mai mult pentru hrană și adăpost, deoarece îi văd pe mulți pe străzi fără niciuna dintre ele. Nu iau nimic ca fiind de la sine înțeles.
A patra lecție: împrietenește-te cu persoane tinere! De-a lungul anilor, Dumnezeu mi-a binecuvântat viața cu prietenia multor tineri pentru care mă rog și pe care îi încurajez. Îi mulțumesc Lui pentru ei. Ei mi-au păstrat tinerețea sufletească și acum devin neprețuiți, pe măsură ce moartea îmi răpește colegii de generație. Îmbătrânirea poate fi atât de bună pe cât o faci să fie, sau atât de rea pe cât îi permiți să fie.
Acum tânjesc după cea de-a doua venire a Mântuitorului și, în timp ce mă străduiesc să trăiesc o viață mai bună, aștept cu nerăbdare să trăiesc veșnic pe Noul Pământ.
