Însă nădejdea aceasta nu înșală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat.
Romani 5:5
Îmi place să fac studiu pe cuvinte. Sunt fascinată, în special, de cuvinte și de semnificația lor așa cum se găsesc în Biblie. Săptămâna aceasta m-am angajat într-un studiu al cuvântului „speranță” și am descoperit ceva destul de fascinant. Cel mai comun cuvânt pentru speranță este cuvântul grecesc „elpis”. Înseamnă a anticipa cu plăcere, sau așteptare bucuroasă și încrezătoare. În mod ciudat, acest cuvânt nu este predominant în evanghelii. În timp ce mă gândeam la acest lucru, am găsit următorul pasaj: „Căci în nădejdea aceasta am fost mântuiți. Dar o nădejde care se vede nu mai este nădejde, pentru că ce se vede se mai poate nădăjdui? Pe când, dacă nădăjduim ce nu vedem, așteptăm cu nerăbdare” (Romani 8:24,25).
Speranța care se vede nu este speranță. . .
Asta este! Isus a fost în lume. El a fost făcut trup, Dumnezeu cu noi. Ucenicii au putut să-L atingă, să-L îmbrățișeze, să-L vadă și să-L audă. Isus era întruchiparea reală a speranței. El era o împlinire a speranței care merge, respiră și este plină de bucurie. Tot ceea ce a făcut Isus, de la vindecarea celor bolnavi, încurajarea celor slabi, binecuvântarea copiilor, mâncatul alături de păcătoși, eliberarea captivilor și până la învățătura despre Împărăția lui Dumnezeu, a adus speranță tuturor celor dispuși să o primească.
În calitate de ucenici ai Lui, avem privilegiul de a aduce această speranță în lume. De fiecare dată când facem lucrurile pe care le-a făcut Isus, aducem speranță. Pe măsură ce aducem această speranță în colțul nostru de lume, în noi se întâmplă ceva miraculos, se întărește și speranța noastră.
Noi suntem ucenicii care în prezent nu Îl pot vedea și atinge pe Isus așa cum au făcut-o primii Săi discipoli. Dar avem ceva la fel de incredibil. Prin slujirea Duhului Sfânt, Îl avem pe Hristos în noi. Deși nu Îl vedem în prezent pe Isus, așteptăm cu nerăbdare, cu perseverență ziua revenirii Sale. Până atunci, avem promisiunea Duhului Sfânt. Atunci când dragostea lui Dumnezeu este turnată în inimile noastre de către Duhul Sfânt, El ne va da puterea de a îndeplini misiunea Sa pe pământ.
Tot ce trebuie să facem este să-I cerem această putere și nu vom fi dezamăgite.
