Fraților, eu nu cred că l-am apucat încă, dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea și aruncându-mă spre ce este înainte.
Filipeni 3:13

Care este unul dintre lucrurile de care se tem cei mai mulți oameni? Mie îmi e frică de mutare. Nu-mi place în mod deosebit să sortez și să arunc, nici să împachetez, dar stresul și presiunea termenelor-limită îmi provoacă teamă.

Îmi place să fiu organizată, să am totul la locul lui. Mă mândresc cu faptul că știu atât de bine unde se află un lucru în casă, încât îl pot găsi și pe întuneric. Dezorganizarea legată de mutare nu se potrivește cu felul meu de a fi.

La începutul vieții mele de femeie căsătorită, mutările noastre erau mai frecvente. Ne plăcea aventura de a călători spre o nouă locație și un nou loc de muncă și ne bucuram de schimbare. Dar, pe măsură ce soțul meu și cu mine am îmbătrânit, ne place mai degrabă să rămânem pe loc. Familiarul a devenit prietenul nostru și ne simțim puțin răsfățați de faptul că avem o rutină zilnică. Nu cu mult timp în urmă, soțul meu a ieșit la pensie, iar tatăl meu în vârstă, care locuia lângă noi, a murit. O mutare părea să fie inevitabilă.

Cea mai recentă mutare a noastră a implicat vânzarea casei noastre, cumpărarea uneia în alt stat, împachetarea și efectuarea mai multor călătorii pentru a transporta diverse bunuri de uz casnic în noua locație. Pentru această mutare am avut suficient timp la dispoziție, așa că împachetarea s-a făcut în ritm lent timp de luni de zile. Per total, lucrurile au decurs fără probleme, fără prea mult stres. Dar părăsirea unei case este doar jumătate din orice poveste care implică o mutare.

Acum suntem în noua noastră locuință și, după săptămâni întregi în care ne-am împiedicat căutând lucruri în cutii, în timp ce am rearanjat casa și am modernizat aparatele electrocasnice, ne simțim, în sfârșit, ca acasă. Ne simțim confortabil și ne bucurăm de viața la o fermă cu mult pământ. Având o familie de la biserică aproape de casa noastră, locul de muncă pentru pensionari în apropiere și un fiu și o noră în preajmă, ne simțim foarte binecuvântați.

În timp ce mă gândeam la mutare, mă gândeam și la pregătirea pentru viața veșnică și pentru casa mea cerească. Pentru acea mutare, nu există niciun fel de bagaje. Caracterul meu este singura comoară pe care o pot lua. Ținându-mi ochii ațintiți asupra lui Isus, aștept cu nerăbdare mutarea mea finală la casa mea veșnică!

autor: Valerie Morikone

Devoționalul pentru femei a fost preluat de pe devotionale.ro.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO