Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.”
Ioan 13:34,35
Când am intrat în parcarea poștei, am observat multe mașini și oameni venind și plecând de la mașinile lor. Am parcat, am închis geamurile și am intrat în clădire. După ce mi-am luat corespondența și am ieșit din clădire, am auzit o voce strigându-mă: „Mamă, mamă, îmi poți da douăzeci de cenți?”
Am fost surprinsă. Mă gândeam: De ce ar cere cineva doar douăzeci de cenți? Ce poți cumpăra în zilele noastre cu douăzeci de cenți?
M-am întors și am văzut un tânăr venind spre mine. I-am spus că trebuia să iau banii din mașină, așa că a venit și el cu mine către mașină. Când am ajuns la mașină, i-am dat un dolar în loc de douăzeci de cenți. A fost foarte fericit și mulțumitor și a plecat imediat din parcare.
În timp ce conduceam spre casă, mă gândeam și mă întrebam: Ce a văzut tânărul acela la mine încât a trecut pe lângă ceilalți oameni și a ales să îmi ceară mie douăzeci de cenți? De fapt, erau mulți oameni care intrau și ieșeau de la poștă. Îi era rușine să îi roage pe ceilalți sau a văzut ceva diferit la mine care l-a făcut să aleagă să îmi ceară mie ajutorul?
Când lucrez în școli, întotdeauna mă rog ca elevii să vadă ceva diferit în mine. Mă rog ca frumusețea lui Isus să se vadă în mine. Îmi doresc cu adevărat ca oamenii să vadă prezența lui Isus prin mine – prin acțiunile mele, prin modul în care merg, și în special prin felul în care mă îmbrac. Dacă spunem că suntem copii ai lui Dumnezeu trebuie să fie ceva diferit în fiecare dintre noi. Fie ca acest cântec să devină rugăciunea noastră:
„Să se vadă în mine frumusețea lui Isus,
Toată compasiunea și puritatea Lui minunată.
O, Spirit Sfânt, înnobilează-mi întreaga ființă
Până când frumusețea lui Isus se va vedea în mine!”