Dumnezeu este în mijlocul ei: ea nu se clatină; Dumnezeu o ajută în revărsatul zorilor.
Psalmii 46:5
Mă pregăteam pentru programul muzical special de la biserică și m-am rugat: „Doamne, ajută-mă să găsesc piesele muzicale potrivite care să fie cântate.” Căutam printre partituri și m-a impresionat o piesă: „Follow Me” (Urmează-Mă!, n.t.), de Ira Stamphill, scrisă în 1953. Cântecul vorbește despre călătoria noastră pe un drum stricat și ne plângem lui Isus sau credem că am făcut atât de mult pentru a-L urma pe Hristos; refrenul prezintă răspunsul lui Hristos – faptul că El înțelege că este greu deoarece și El a pășit pe acel drum dificil până la cruce și ne invită să ne luăm crucea și să Îl urmăm.
M-am așezat la pian și am cântat și am fredonat imnul, dar cuvintele nu se potriveau cu experiența mea. I-am cerut lui Dumnezeu: „Ajută-mă să îmi însușesc aceste cuvinte!” Am scos o foaie de hârtie și am început să scriu. Mi-a luat doar câteva minute. M-am așezat din nou la pian cu „noul” imn. Acum îmi părea potrivit. Deși am schimbat doar puțin primele două strofe față de original și am păstrat refrenul neschimbat, am scris alte cuvinte pentru strofa a treia, o rugăciune a inimii mele:
„Doamne Isus, ajută-ne zi de zi
Să Îți urmăm poruncile,
Să Te slujim cu o inimă veselă
Și să fim mâinile și picioarele Tale.
Călăuzește fiecare pas al nostru pe cale și
Arată-ne ce să spunem,
Ajută-ne să ascultăm
Cuvintele Tale și să plecăm genunchiul.”
Îl laud pe Domnul pentru ajutorul Lui! Acest cântec a devenit imnul experienței mele și îl cânt de fiecare dată când am ocazia.
