După ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, și Salome au cumpărat miresme ca să se ducă să ungă trupul lui Isus. În ziua dintâi a săptămânii s-au dus la mormânt dis-de-dimineață, pe când răsărea soarele. Femeile ziceau una către alta: „Cine ne va prăvăli piatra de la ușa mormântului?”
Marcu 16:1-3
Isus este mort. Iosif din Arimateea Îi ia trupul de pe cruce, Îl pune într-un mormânt și pune o piatră la intrarea în mormânt. Intrarea este închisă. Isus este blocat de o piatră mare.
Gândurile femeilor care L-au urmat pe Isus în timpul lucrării Sale se învârt în jurul acestei pietre tot Sabatul. Cum ar putea să o miște? Cine o va da la o parte pentru ele? Inimile lor sunt la fel de îngreunate ca acea piatră. Ele sunt cuprinse de întristare și disperare. Speranța lor este îngropată în spatele acelei pietre uriașe.
Ai trecut și tu prin așa ceva? Ești într-o astfel de situație chiar acum? Care este piatra ta? Ce este atât de rece și greu în viața ta, încât îți ia orice perspectivă – îți acaparează întreaga viață, astfel încât nu te mai poți gândi la altceva? Visurile ți-au fost spulberate și speranța ți-a fost distrusă?
„Și, când și-au ridicat ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese prăvălită” (Marcu 16:4).
Când au ajuns la mormânt, piatra nu mai era acolo. Ce schimbare bruscă! Obstacolul pe care se concentraseră ele în tot acest timp dispăruse. Piatra a fost dată la o parte și Isus nu mai era ascuns în spatele acelei pietre.
Mormântul nu Îl mai putea ține. Moartea nu L-a cucerit, ci El a cucerit moartea. El este în viață și trăiește.
Isus poate să mute și piatra ta, indiferent cât de mare este ea.
De asemenea, El poate să rostogolească mingile ca niște pietre și îți poate da o perspectivă nouă, fără piedici, să Îl poți vedea.
Mă rog să experimentezi această experiență a învierii nu doar astăzi, ci în fiecare zi.[1]
[1]. Dagmar Dorn. Publicată la Eudwomen.org/en/home/morning-manna/devotional/go/2021-04-01/the-stone. Accesat la 1 aprilie 2021. Folosit cu permisiune.
