Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale.
Psalmii 91:11

Fiica mea și prietena ei și-au căutat „rochia perfectă pentru absolvire”. Pentru că nu au găsit ceea ce ele considerau a fi aleasa, au întrebat dacă pot merge la Spokane, statul Washington, într-o ieșire la cumpărături. Era la începutul vacanței de primăvară; mare parte din zăpadă se topise de pe drumurile pe care trebuia să mergem, în cele patru ore și jumătate de mers cu mașina până la Spokane. Întotdeauna pregătită de aventură, am acceptat. Am rezervat o cameră de hotel și, rugându-ne pentru ocrotirea lui Dumnezeu, am pornit la drum. Am făcut cumpărături, am mâncat și pe la ora 14, în ziua următoare, misiunea fetelor era îndeplinită!

Fiica mea m-a întrebat dacă putea conduce ea înapoi spre casă. Era o zi frumoasă. I-am cerut lui Dumnezeu să călătorească împreună cu noi și apoi am pornit la drum. Cam la optzeci de kilometri de casă, ea a oprit în orașul Beaverdell, Columbia Britanică, pentru a alimenta mașina. Mi-a înmânat cheile și a întrebat dacă aș vrea să conduc eu restul drumului.

Imediat după ce am pornit în ultima parte a drumului, cerul s-a întunecat foarte tare. Dintr-odată, am fost lovite de un vânt puternic și am fost învăluite de o pătură de ceață și de viscol. Brusc, o creangă foarte mare de la un copac a pornit direct spre mașina noastră. La fel de repede, copacul s-a făcut nevăzut și a căzut cu un trosnet mare pe partea din spate a mașinii noastre. Am oprit încet pe marginea drumului pentru a evalua pagubele. Fetele, deși foarte speriate, nu erau rănite. Parbrizul era spart. Luminile de pe partea dreaptă erau sparte și partea dreaptă a capotei era băgată sub parbriz. Părțile laterale ale mașinii nu erau nici măcar zgâriate, dar spatele se vedea că a fost lovit de ceva greu și a îndoit și pavilionul – totuși, parbrizul din spate și stopurile încă erau intacte. Nu foarte departe de locul în care am oprit noi era căzut un copac peste drum. Vântul încă sufla, zăpada era viscolită și, fără semnal la telefon, am pornit spre casă.

Acest incident mi-a venit în minte de nenumărate ori, în special când călătoresc pe drumuri de munte. Sunt recunoscătoare pentru grija constantă a Tatălui ceresc. Atunci când ne încredem în El și cerem tovărășia Lui, El:

„Va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale.” (Psalmii 91:11,12).

autor: Beverly D. Hazzard

Devoționalul pentru femei a fost preluat de pe devotionale.ro.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO