Eu, Pavel, sunt cu voia Domnului apostol, un trimis special al lui Hristos Isus, vă scriu vouă, credincioșilor din Efes.
Efeseni 1:1, The Message

Am fost surprinsă când fiul meu m-a sunat și mi-a comunicat: „Mama, m-am alăturat Forțelor Navale Rezerviste.” Are aproape treizeci și unu de ani, e căsătorit, cu o slujbă bună și vrea să se alăture rezerviștilor navali.Va fi plecat șase luni pentru instrucțiune și antrenament, apoi acasă, cu un weekend pe lună ocupat cu activități specifice. În fond însă e matur. Poate să ia propriile decizii.

Eram frustrată. Apoi am primit o scrisoare de la verișorul meu, Allen. „Charlotte,” scria el, „înțeleg că ești puțin dezamăgită de decizia lui Benton. Am observat în urmă cu mulți ani că nu îmi plăcea deloc să văd cum oamenii iau propriile decizii. Și uneori este și mai rău când e vorba de copilul tău. Dar în acest punct probabil că cel mai bine este să nu încerci să îndrepți lucrurile. Încearcă să îi fii de ajutor și poate, într-o zi, vei putea să spui: «Îți mulțumesc pentru serviciul tău!» Roagă-te totuși ca acesta să fie unul dintre acele «toate lucruri» pe care Dumnezeu poate să le folosească spre bine în viața lui [vezi Romani 8:28] și de asemenea în viața altora.” Scrisoarea aceea a contat cu adevărat pentru mine.

Fiul meu mi-a spus că soția lui fusese de acord cu decizia aceasta, așa că am știut că și eu trebuia să îl sprijin. Nu mult după aceea, ne-a scris o scrisoare mie și surorii lui: „Unul dintre prietenii mei de aici, din tabăra de instrucție, nu primește nicio scrisoare. Familia lui nu-l sprijină. Mă gândeam să vă întreb dacă nu ați vrea să-i scrieți ca să-l încurajați. A observat câte scrisori primesc eu. Ați putea să-l ajutați?”

Îmi place să scriu scrisori, aşa că, de ce nu? Dar ce să îi scriu unui tânăr care nu este fiul meu şi pe care nu-l cunosc? Cred că se începe cu rugăciune, cerând ajutorul lui Dumnezeu. Așa că eu și fiica mea i-am scris câteva scrisori acelui tânăr. Fiul meu ne-a scris din nou: „Ați putea să le scrieți și altor doi băieți care au aflat că i-ați scris lui Kyle? Mi-au spus că nici lor nu le scrie nimeni; s-ar bucura să le scrieți. Mi-au mai spus că scrisorile voastre sunt interesante și, da, au spus-o serios.” Nu‑mi venea să cred.

Așa că eu și fiica mea le-am scris și lor ca să-i încurajăm și, sperăm, să le susținem moralul. Venind dintr-o generație care a folosit mult comunicarea prin scrisori, știu cât este de important să scrii o scrisoare. Și fiicei mele îi place mult să scrie scrisori, deși generației ei nu-i place așa ceva. Poate că intrarea fiului meu în rândul Forțelor Navale de Rezervă a fost o ocazie care să ne ajute și pe noi să folosim darul pe care ni l-a dat Dumnezeu, pentru a-i încuraja pe unii tineri aflați departe de casă.

Charlotte (Swanson) Robinson

Devoționalul pentru femei a fost preluat de pe devotionale.ro.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO