Nu este nimic acoperit care nu va fi descoperit, nici ascuns care nu va fi cunoscut.
Luca 12:2
Eu am un secret. Persoana pe care o vedeți nu sunt eu. Am proiectat, de fapt, această persoană ca să se potrivească așteptărilor voastre, lucru care, sper, să vă placă. Vreți o persoană dezinteresată, plină de compasiune și inteligentă? Iată-mă! Renunț la tot ca să vă ajut, vă adresez cuvinte încurajatoare și sunt întru totul de acord cu voi. Și nu vă înșel doar pe voi, ci mă înșel chiar și pe mine însămi.
Am crezut că sunt dezinteresată, plină de compasiune și inteligentă. Dar Eu – cea adevărată – a apărut pur și simplu din ascunzătoare. Nu știu când am început să o ascund. Mi-am tot ajustat carapacea, adică persoana pe care le-am permis oamenilor să o vadă. Eu – cea adevărată – era neschimbată. S-a îngropat tot mai adânc, departe de conștiința mea. A acumulat toată nesiguranța, teama și frustrarea pe care le-am împins în gaura în care se ascunsese. Durerile și tristețile produse de familie și prieteni au mustit în ea ani de zile. Acum este urâtă și subnutrită, pentru că eu am refuzat să mă confrunt cu problemele mele și să înfrunt incertitudinile mele.
Pe dinafară, arăt bine. Am spălat exteriorul vasului meu. Dar interiorul a rămas murdar.
Acum ce pot să fac?
Ei bine, trebuie să-mi asum responsabilitatea și să repar daunele pe care mi le‑am provocat singură. Trebuie să încetez să-i mai învinuiesc în secret pe alții pentru durerea și resentimentele mele. Poate că numele meu este Mara, adică „amărăciune” (Rut 1:20), dar nu trebuie să întruchipez această amărăciune. Pot să creez limite clare pentru mine însămi, ca să o pot dezvolta pe Eu – cea adevărată. Nimeni nu mi-a cerut să fiu pe placul tuturor. Nimeni nu consideră că nu este corect că sunt unicat.
Cel mai rău este faptul că mă confrunt cu toate incertitudinile și temerile pe care le-am îngropat de-a lungul anilor. Și sunt de ordinul miilor. Pe unele trebuie să le rezolv. Pe altele trebuie să le comunic celor care mi le-au „inspirat”.
Dumnezeu îmi cunoaște incertitudinile. El înțelege de ce le am, de ce le-am ascuns și de ce mă doare când mă uit la ele. El știe cât sunt de furioasă și dezamăgită când stau cu mine însămi. El cunoaște pe deplin fiecare parte din mine. Și mă iubește pe deplin. Aceasta înseamnă că El dorește să le ajute pe toate cele ca mine să crească.
