Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse și iată că erau foarte bune.
Geneza 1:31
Am scos mașina de pe aleea noastră din Alberta, îndreptându-ne spre vest, către casa fiului nostru din Alaska, la 3 200 de kilometri depărtare. Foarte mulți kilometri de parcurs în doar trei zile. Dar distanța și orele aveau să treacă. Larry, soțul meu, urma să îmi citească; eu îi puneam întrebări despre lucruri interesante din ghidurile de călătorie… și urma să numărăm animalele sălbatice pentru a ne menține atenția și a ne face mai conștienți de lumea noastră minunată.
Am scos un carnețel mic din geantă și am început să privesc în jur. În zona noastră ocazional vedem porci spinoși mergând împleticit pe drum. Într-o ocazie am văzut doi castori trecând strada. Știam că în nouă ore aveam să vedem capre de munte în Parcul Stone Mountain Provincial și mâine urma să vedem bizoni de munte în apropiere de Lizard Hot Springs, dar speram să zărim și un lup sau doi, câteva căprioare, elani și urși – negri sau grizzly – înainte de a ajunge. Kilometri treceau repede. Pe câmpuri nu se vedeau lupi sau căprioare. L-am întrebat pe Larry care era lungimea râului Youkon. Niciun urs la orizont. Terenul s-a schimbat și am trecut eu la volan. Larry mi-a citit și eu scanam cu un ochi marginile drumului. „Nimic”, m-am plâns eu în timp ce el își odihnea vocea. „Niciun porc spinos, lup sau căprioară. Cu siguranță niciun urs sau elan. Absolut nimic. Nimic în afară de acele veverițe mici de la sol. Sunt peste tot.”
Larry a răspuns: „Am crezut că numărăm animalele. Am stabilit vreun criteriu de dimensiune? Trebuie ca animalele să aibă cel puțin un metru, ca porcul spinos? Sau să cântărească 900 de kilograme, ca un zimbru de munte? Desigur, veverițele au cam douăzeci și cinci de centimetri și probabil că nu cântăresc nici jumătate de kilogram, dar sunt tot animale, nu-i așa?”
Observația lui a rămas suspendată undeva în aer pentru o clipă.
M-am uitat la el și mi-am dat seama cât de oarbă am fost. „Mai bine ai lăsa cartea deoparte”, i-am spus zâmbind. „Vei fii mult prea ocupat cu număratul veverițelor pentru a-mi mai putea citi!”
Așa ne-am continuat călătoria spre vest cu o apreciere nouă, mai vie, a lumii minunate și a tuturor creaturilor – mici sau mari.
