O călătorie dureroasă
Îmi ridic ochii spre munţi… De unde-mi va veni ajutorul? Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile şi pământul. – Psalmii 121:1,2
Sora mea, Joyce, a telefonat într-o zi de vineri să îmi ceară să mă rog pentru nepotul ei, Colton, un tânăr robust şi activ de douăzeci de ani. Cu doar câteva zile înainte a început să se plângă că îl doare piciorul. Acum avea febră şi nu putea pune nicio greutate pe picior pentru că îl durea foarte tare. Tatăl lui, Mike, a trebuit să îl ducă pe braţe până la maşină şi a pus căruciorul cu rotile în maşină pentru a-l putea duce până în cabinetul medicului. Cei doi fraţi mai mici şi sora mai mică a lui Colton urmau să fie luaţi de la şcoală de bunica lor, care urma să îi ducă acasă la ea. După un consult destul de scurt, medicul pediatru i-a spus nepoatei mele, Tami, şi lui Mike că va suna un chirurg ortoped pediatru de la spitalul din Asheville să îl roage să îl consulte pe fiul lor chiar în acea zi.
I-au făcut mai multe teste care arătau că Colton avea septicemie (o infecţie sistemică) în zona şoldului. Tami şi Mike au aflat că, dacă ar mai fi aşteptat încă o zi, chirurgul nu ar mai fi putut face nimic pentru fiul lor. Chiar şi aşa, Colton trebuia să treacă printr-un proces lung şi dureros pentru a fi sănătos din nou. O săptămână mai târziu, după două operaţii în care i s-au introdus tuburi de drenaj, a luat doze puternice de antibiotice, analize, RMN şi i s-a pus un cateter venos periferic (pentru administrarea intravenoasă a antibioticelor), Colton a fost externat din spital. Tami, care a fost instruită la spital, i-a administrat antibioticele lui Colton în următoarele câteva săptămâni şi a menţinut zona sterilă în jurul cateterului. Desigur, trebuia să evite greutatea care nu era necesară pe piciorul lui şi să folosească un baston sau un scaun cu rotile. Această schimbare a stilului de viaţă diferit, ba chiar plictisitor, pentru un tânăr activ de douăzeci de ani l-a împiedicat să mai alerge, să sară şi să meargă cu bicicleta. Totuşi, lăudat fie Domnul, viaţa lui a fost cruţată.
Mulţi oameni, grupe de rugăciune, membri ai bisericii, prieteni şi rude s-au rugat stăruitor pentru Colton. Suntem recunoscători că Colton nu a suferit leziuni la structura osoasă din zona şoldului. Ştim că Isus, marele Medic, îl va vindeca complet. Cât de recunoscători suntem să avem un aşa Prieten preţios, care întotdeauna ne stă la dispoziţie!
Dar voi, surorile mele? Este Isus Prietenul vostru drag? Comunicaţi cu El zilnic şi vă încredinţaţi Lui voi şi membrii familiei voastre? Puteţi face acest lucru. El este întotdeauna acolo.
Patricia Mulraney Kovalsi
Devoționalul pentru femei a fost preluat de pe devotionale.ro.
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
