Hoţul nu vine decât să fure, să junghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug. – Ioan 10:10

M-am născut în Olanda, aşa că atunci când am venit în Australia cu familia, la 14 ani, nu ştiam boabă de engleză. Câţiva tineri din zona mea mi-au dat de înţeles că vor să mă ajute să învăţ limba engleză. Petrecând timp cu ei în fiecare zi, m-au învăţat multe cuvinte.

Repetam conştiincioasă cuvintele şi, într-o zi, în timp ce învăţam în grădină, vecina m-a auzit şi a înţeles unele dintre vorbele pe care le rosteam. La scurt timp, a bătut la uşa noastră şi a cerut să vorbească cu mama. Săraca mama era şi mai incapabilă decât mine să vorbească engleza. În orice caz, a înţeles imediat numele meu şi că femeia era foarte deranjată de ceva, trăgând concluzia că făcusem ceva foarte rău.

Eu nu înţelegeam ce greşisem, aşa că, împreună, mama şi vecina au mers la o altă olandeză, care locuia după colţ. Aşa au aflat că aceşti „prieteni” ai mei mă învăţaseră toate cuvintele urâte şi murdare care le trecuseră prin cap. M-am descurajat foarte mult.

Apoi am întâlnit o fată de vârsta mea care a vrut şi ea să mă ajute şi mi-a dat de înţeles că îmi este prietenă. Firesc că am fost puţin precaută după ultima experienţă. Această fată m-a dus la ea acasă, care era aproape de casa mea. I-am cunoscut părinţii, care erau foarte amabil şi care m-au invitat la masă, mi-au dat haine şi m-au luat cu ei în prima mea vacanţă. Apoi, într-o zi, după câteva luni, m-au întrebat dacă vreau să merg cu ei la biserică. Le-am spus că da.

Au făcut pregătirile necesare să vină să mă ia, dar când mama prietenei mele a spus „sâmbătă”, eu am întrebat: „Duminică”? „Nu, sâmbătă”, a spus ea. Nu m-am îngrijorat deloc, fiindcă această familie aproape că mă adoptase şi eram bucuroasă să merg la orice biserică ar fi mers ei. Tinerii de acolo erau destul de diferiţi de cei pe care îi întâlnisem cu un an înainte. Încă de la prima vizită, m-am simţit acceptată şi fericită. Am întrebat dacă aş putea merge cu ei în fiecare săptămână şi am fost iubită de biserică. Nu voi uita niciodată acest lucru.

Când a ales cine să îl urmeze, Isus căuta oameni adevăraţi care să poată fi schimbaţi de iubirea Lui. Grija, dragostea şi prietenia autentică sunt modalităţi eficiente de a atinge viaţa celor din jur; categoric a fost un punct de tranziţie la viaţa de adolescent şi apoi la celelalte etape.

Vreau să continui să îl urmez pe Isus în fiecare zi şi să îi slujesc cu devotament.

Sibilla Johnson

Acest articol face parte din cartea „Înaintăm împreună” de Ardis Carolyn