Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie. – Psalmii 23:4

Mersul cu cortul îmi redă echilibrul mintal atunci când am enorm de lucru şi nicio soluţie la îndemână. Ce anume cu privire la natură ne oferă o aşa mare eliberare de betoane?

Toţi cinci ne-am aşezat corturile în maniera perfectă ca să nu ne vedem „faţa de dimineaţă” când o să deschidem fermoarul cortului. Am stat împreună încălzindu-ne la foc sub bolta divină de stele. O atmosferă de pace şi linişte.

Dintr-odată, liniştea ne-a fost întreruptă de vecinii aflaţi mai la deal de noi. Se auzeau câini lătrând, ţipete multe şi zdrăngănit în oale. Am ignorat situaţia, considerând că probabil e o petrecere de beţie care întrecuse măsura. Totuşi eu aveam sentimentul că este ceva mai serios. M-am rugat pentru ocrotire, în virtutea nenumăratelor mele frici, şi am încercat tare, tare de tot să uit totul şi să încredinţez situaţia în mâna Domnului. La câteva momente după ce zgomotul din amonte a dispărut, alt vecin de camping, de vizavi, a venit să ne avertizeze cu privire la un urs. Şi ne-a povestit cum câinele lui îl păzise de fiara furioasă.

A doua zi dimineaţa, la grupurile sanitare din camping, i-am întâlnit pe vecinii care loviseră în oale şi cratiţe. Ne-au povestit că ursului nu i-a fost frică de ei. Stătuse întins pe bancă, luând o gură de apă şi privind la zgomotoşii ăştia de oameni care încercau să îl alunge. Când s-a săturat în sfârşit de spectacolul de dans şi zgomot, şi-a văzut de drum la vale, pe lângă corturile noastre. Mi-am adus aminte de episodul povestit în 2 împăraţi 6:8-23, despre cum Elisei a fost ocrotit de o armată de sirieni de către caii şi carele de foc ale lui Dumnezeu trimise să îi înconjoare casa. Aşa cum a fost Elisei păzit, am fost şi noi păziţi de îngeri din calea acestui urs îndrăzneţ, căutând să ne facă rău.

În asemenea situaţii îmi vin în minte şi episoade povestite de David în 1 Samuel 17:34-50, când Dumnezeu i-a dat putere să înfrângă un leu, un urs şi pe uriaşul Goliat datorită credinţei în Dumnezeul lui Israel. Slavă Domnului că ne fereşte de pericolele văzute şi nevăzute care ne înconjoară! Leii, urşii şi uriaşii din viaţa noastră nu au nicio şansă împotriva Dumnezeului nostru viu şi iubitor.

Gale Frampton

Acest articol face parte din cartea „Înaintăm împreună” de Ardis Carolyn