Căci El mă va ocroti în coliba Lui în ziua necazului, mă va ascunde sub acoperişul cortului Lui şi mă va înălţa pe o stâncă. – Psalmii 27:5

În urmă cu 20 de ani, eram o căţărătoare pasionată de munte. Cunoşteam toate regulile de siguranţă, inclusiv următoarea: Permanent, menţine trei puncte de contact cu suprafaţa stâncii. Însă anii au trecut, iar osteoporoza a impus alte măsuri de precauţie.

În urmă cu câţiva ani, m-am numărat printre organizatorii unei tabere pentru adolescenţii cu probleme şi pentru părinţii lor singuri. La un moment dat, am avut o discuţie cu unul dintre instructorii de căţărat:

– La vârsta mea, nu pot risca o căzătură nici măcar într-o cavernă superbă de calcar.

– Nicio problemă, mi-a răspuns el, arătând spre un tânăr musculos şi bine echipat. Te dau în seama lui Dave, unul dintre asistenţii mei.

Tânărul mi-a făcut semn cu degetul mare că totul e în regulă, ca şi când mi-ar fi spus: „Nicio problemă, mamaie, cu mine ai spatele acoperit!”

În peşteră, am început cu toţii să alunecăm în noroi. Doar slabele raze de lumină de pe căştile noastre străpungeau întunericul dens. Din când în când, auzeam vocea lui Dave rostind: „Doamnă…!”, iar eu îl apucam de mână.

Suprafaţa cleioasă a devenit mai alunecoasă, iar panta, mai abruptă. Pe întuneric şi pe suprafaţa neregulată, nu întotdeauna puteam să îl prind pe Dave de mână şi în acelaşi timp să menţin contactul în cele trei puncte cu roca de calcar. Într-un final, am zis:

– Dave, mersi, dar o să îţi cer ajutorul doar atunci când am nevoie.

Şi fix atunci s-a întâmplat. Brusc. Picioarele lui Dave au început frenetic să facă paşi în spate, cu braţele învârtindu-i-se, în încercarea de a-şi menţine echilibrul. Apoi picioarele lui lungi au luat-o la sănătoasa în faţă. Partea din spate a căştii îi pleoscăia în noroiul adânc, în timp ce el lua viteză – cu picioarele înainte – pe panta pietroasă.

Din poziţia mea sigură – menţinând contactul în trei puncte cu stânca -, am putut vedea cum bodyguardul meu masiv s-a izbit necontrolat de peretele de la baza pantei. Instructorul a strigat:

– Eşti bine? Ce s-a întâmplat?

– Nu am păstrat contactul în trei puncte cu stânca. Aşa că am sfeclit-o, se pare, a răspuns Dave.

Trăim vremuri întunecoase, cu pante alunecoase: ispite, înşelăciuni spirituale. Totuşi nu trebuie să păţim ca Dave. Secretul siguranţei noastre spirituale este păstrarea contactului în trei puncte cu Stânca mântuirii noastre: (1) să perseverăm într-o atitudine de rugăciune; (2) să trăim zilnic prin Cuvântul Său şi (3) să le împărtăşim cu credincioşie şi altora ceea ce Dumnezeu, prin Isus, a făcut pentru noi.

Carolyn Sutton

Acest articol face parte din cartea „Înaintăm împreună” de Ardis Carolyn