Dacă rămâneți în Mine și dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereți orice veți vrea și vi se va da. Ioan 15:7

M-am căsătorit cu vecinul. Vreme de zece ani, am locuit în aceeași curte cu un domn amabil, despre care nu știam că are ochi pentru mine. Până într-o zi, când m-a invitat în oraș. Stăteam ca o mută, fiindcă nu mi-aș fi imaginat niciodată că am putea vreodată să devenim ceva mai mult decât simpli prieteni. Totuși, după doi ani de prietenie și întâlniri, fiul meu m-a dus la altar și m-a dat în căsătorie vecinului meu Vondell, iar fiica mea, ca domnișoară de onoare, m-a supravegheat atent, împreună cu cei peste 100 de invitați.

La scurt timp, a devenit evident că locuința era o problemă. Pentru o perioadă scurtă, am stat în casa lui, în timp ce copiii mei, tineri adulți, locuiau de partea cealaltă a curții. Dar, ca să onorăm mai bine conceptul nostru de „familie”, ne-am gândit că cel mai bine ar fi să achiziționăm o casă mare, unde fiecare să aibă spațiul lui. Așa că am început căutarea.

Locuințele în zona metropolitană Washington D.C. sunt scumpe și e greu să găsești ceva corespunzător la un preț rezonabil. Apoi mi-au venit în minte aceste câteva cuvinte: Roagă-te cu îndrăzneală!

Sigură că era glasul Duhului Sfânt, m-am conformat imediat și l-am cerut lui Dumnezeu o casă mare: cu cel puțin cinci dormitoare, o sufragerie și un garaj pentru „jucăriile” soțului meu. După câteva zile, Beverly, agenta imobiliară, a sunat și ne-a spus că a găsit casa perfectă. Bineînțeles, întrebarea noastră a fost: „Cât costă?” A spus prețul și, la unison, eu și Vondell am răspuns: „Prea mult”, dar a insistat să mergem să o vedem.

Cuvintele „roagă-te cu îndrăzneală” erau încă în gândurile mele. Când am văzut casa, ne-am convins că agenta avea dreptate: o casă în stil colonial, cu cinci dormitoare, trei băi, două sufragerii, un garaj de două locuri, toate pe o proprietate umbroasă într-o suburbie bine cotată. „Dar trebuie să ne vindem ambele case înainte să facem această mutăre, am avertizat-o noi pe agentă.

Ea ne-a asigurat că cele două case se vor vinde în câteva zile. Și, din nou, Beverly a avut perfectă dreptate. A scos la vânzare casă mea lunea, iar marți seară am avut cinci oferte ferme. La fel a fost și cu casa lui Vondell; casa lui nici n-a ajuns să fie scoasă la vânzare.

După trei săptămâni, eram în casa nouă. Lecție învățată: Este ceva prea greu pentru Domnul? Categoric, nu, când îi încredințezi Lui mijloacele tale.

Yvonne Curry Smallwood

Acest articol face parte din cartea „Înaintăm împreună” de Ardis Carolyn