Mărturisiți-vă unii altora păcatele și rugați-vă unii pentru alții ca să fiți vindecați. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit. Iacov 5:16

Simți vreodată că rugăciunile tale nu s-au înălțat nici măcar cât să atingă tavanul? Și ție ți-e atât de greu să te concentrezi la propoziții suficient de lungi cât să îți ducă gândul la bun sfârșit? Este lista ta de rugăciune atât de lungă încât nu îi poți ajunge capătul? Poate că ești la un pas de a renunța la rugăciune. Și eu am fost – până când cineva mi-a sugerat să îmi scriu rugăciunile, fie de mână, fie la calculator. Îmi câștig existența din scris, așa că gândul de a scrie și mai mult era detestabil. Dar am încercat.

Era ceva nou, întrucât de ani de zile eu mă rog în timp ce mă plimb și consider că rugăciunea și plimbatul sunt o combinație încântătoare. La un moment dat, am început să am probleme cu spatele, așa că am început să merg cu bicicleta. Mersul pe bicicletă și rugăciunea nu erau compatibile. Atunci am trecut la scrisul rugăciunilor.

Am achiziționat un caiet, separatoare de pagini și hârtie liniată. Am împărțit caietul pe secțiuni și m-am rugat pentru mai multe subiecte în fiecare zi. Folosesc principiul împărțirii unei sarcini mari în mai multe mai mici și mai ușor de îndeplinit. Lista mea de rugăciune este următoarea: luni – probleme personale; marți – soț sau alte persoane importante; miercuri – familie și familia extinsă; joi – prieteni; vineri – pregătire pentru Sabat și misionari; Sabat – pastorul și familia, precum și conducătorii bisericii; duminică – țară și conducătorii țării. Țin acest jurnal într-un coș, întrucât îl folosesc împreună cu pixuri, o Biblie și alte materiale de studiu.

Subiectele sunt enumerate pe prima pagină. Dacă o rugăciune a primit răspuns, o notez cu culoare diferită sau o subliniez și o mut la sfârșit, la secțiunea de rugăciuni ascultate. Într-o zi mai mohorâtă sufletește, începe să citești secțiunea de rugăciuni ascultate și o să sfârșești slăvindu-L pe Dumnezeu.

Am crezut că n-o să-mi placă să scriu mai mult, dar îmi place. Mă ține concentrată. Mintea nu îmi mai rătăcește te miri pe unde. Nu trebuie să mă preocup de gramatică sau de ortografie, din moment ce doar Dumnezeu va citi ce scriu și are capacitatea nu doar să îmi descifreze mâzgăliturile, ci și să îmi citească inima. Rugăciunile nu sunt atât de mult pentru El, cât sunt pentru mine, practice pentru umblarea mea pe pământ. Dumnezeu deja știe ce vreau și ce am nevoie.

Acest stil de rugăciune a eliminat mult din presiune. Dumnezeu îmi cunoaște inima în fiecare zi a săptămânii. Poate că îmi ia o săptămână să parcurg toate cererile, dar le parcurg într-un mod ordonat. Încearcă această nouă modalitate de a te ruga. O să îți placă!

Nancy L. Van Pelt

Acest articol face parte din cartea „Înaintăm împreună” de Ardis Carolyn