Către Domnul strig în strâmtorarea mea şi El m-ascultă. – Psalmii 120:1

Apelul telefonic neaşteptat mi-a întrerupt baia de soare în frumuseţea însorită a Republicii Dominicane. „Doamnă De Mattos”, a început o voce tânără, „Amarelis e pe moarte. Vă rugăm, veniţi cât puteţi de repede. Avem nevoie de ajutor. Repede! O doare cumplit de tare inima. Nu ştim ce să facem. Veniţi să ne ajutaţi!”

Şocată, am închis. Amarelis locuia cu două alte studente, Rebeca şi Belkis, aproape de locul în care stăteam şi noi ca misionari în acest paradis tropical.

Mi-am zis în sinea mea: De ce m-au sunat pe mine fetele astea? Nu sunt medic. Iar dacă Amarelis va muri cât o îngrijesc eu, o să fie groaznic. Agitată, m-am rugat: „Doamne, Te rog, ajută-mă! Nu ştiu ce să fac în cazul problemei grave de inimă pe care o are Amarelis. Aşa că Te rog pe Tine, dragă Doamne, să mergi înaintea mea şi să o vindeci.”

Chiar în timp ce mă rugam, mă pregăteam să ajung în grabă la casa fetelor. Ieşind, L-am implorat iarăşi pe Dumnezeu: „Doamne, nu înţeleg de ce m-au sunat pe mine. Of, Doamne, ai grijă demine şi de Amarelis! Voia Ta să se facă în toate!”

Intrând în casa studentelor, am văzut-o pe Amarelis întinsă cu faţa în jos şi evident foarte bolnavă. Mai sus de capul ei era o Biblie deschisă. Pe loc mi-am dat seama că citea din Biblie înainte să i se facă rău. Privirea mi-a rămas fixată pe paginile deschise şi apoi în special pe Psalmul 120:1 – „Către Domnul strig în strâmtorarea mea şi El m-ascultă.” Am citit versetul cu voce tare şi am continuat să citesc tot psalmul. Cu Biblia în mână de data aceasta, am rostit următoarele cuvinte: „Dumnezeu este foarte puternic şi nu există nicio fiinţă mai puternică decât El, Amarelis”, după care, cu încredere, am adăugat: „Acum o să ne rugăm pentru tine. Doar Dumnezeu poate interveni, pentru că eu nu pot face nimic.” Am îngenuncheat şi ne-am rugat. Când am încheiat rugăciunea, am citit alte pasaje din Psalmul 125 până la Psalmul 150.

Când am terminat de citit, Amarelis s-a ridicat în picioare şi a spus: „Nu mai simt nimic. Dumnezeu m-a vindecat. El este foarte puternic.” Din nou, le-am invitat pe fete să îngenunchem şi să-I mulţumim Domnului pentru marea Sa victorie. Cred că rugăciunile noastre au fost ascultate imediat pentru că, în calitate de copii ai Săi, am avut încredere doar în mila Sa. Pentru că marele nostru Dumnezeu face minuni.

Slavă acestui puternic Salvator! Să Îi mulţumim pentru puterea Sa!

Socorro Castro de Mattos

Acest articol face parte din cartea „Înaintăm împreună” de Ardis Carolyn