Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale şi ei te vor duce pe mâini ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră. – Psalmii 91:11,12

Când tu citeşti aceste rânduri, fără îndoială că inima mea va fi frântă în urma pierderii surorii mele Norka. În urmă cu nouă ani, medicii i-au pus un diagnostic trist pe baza simptomelor pe care le acuza. Suferă de două boli de imunodeficienţă: lupus şi sclerodermă. Din momentul diagnosticării, Norka a luptat curajoasă cu aceste două afecţiuni, care, practic, au mâncat-o de vie. Singurul obiectiv al vieţii ei din prezent este să supravieţuiască zilei actuale. Mulţi au fost cei care s-au rugat fierbinte şi cu credinţă să fie vindecată. Totuşi nu s-a vindecat.

Aşadar, îi pasă lui Dumnezeu? Ascultă strigătele noastre disperate?

Fără niciun dubiu, pot spune: „Da, îi pasă!” De ce? Pentru că Dumnezeul nostru îndurător a purtat-o pe Norka pe braţele Sale, astfel încât să nu îşi lovească piciorul de vreo piatră a disperării. Deşi nu a vindecat-o. El a intervenit dumnezeieşte spre binele ei şi i-a purtat de grijă.

Lui Dumnezeu îi pasă suficient de mult încât să îi dea Norkăi un soţ iubitor şi credincios, care a contribuit şi el la supravieţuirea ei prin suişurile şi coborâşurile acestei curse dificile. Cu blândeţe, i-a împlinit nevoile aşa cum numai un bărbat care îşi iubeşte soţia din toată inima poate face. Lui Dumnezeu îi pasă suficient de mult de Norka, încât să o lase pe mâna unui doctor care o consideră nu doar o pacientă, ci o prietenă şi o membră a propriei familii. Acest medic face tot ce e posibil să îi uşureze durerea fizică. Dumnezeu Se îngrijeşte atât de mult de Norka, încât i-a dat trei băieţi, care continuă să îi umple viaţa cu bucurie şi dragoste tandră. În grija Sa faţă de sora mea, Dumnezeu a înconjurat-o cu alţi membri ai familiei, care o susţin, şi cu prieteni fără de care tortura ei fizică ar fi fost mai greu de îndurat. Mai mult, lui Dumnezeu îi pasă atât de mult de Norka, încât i-a împlinit toate nevoile fizice, financiare şi medicale. Şi, pe lângă toate aceste binecuvântări, Dumnezeu este suficient de preocupat de ea, încât să o transforme şi să îi dea pace sufletească dincolo de înţelegerea umană.

Datorită grijii Sale, Norka a fost şi continuă să fie o mărturie pentru noi, ceilalţi. O mărturie că, în ciuda nesiguranţei şi a suferinţei de neînţeles din această viaţă, noi putem fi împăcaţi cu Dumnezeu. Putem avea încredere că, şi dacă ne confruntăm cu pierderi pe acest pământ, El găseşte căi să ne poarte de grijă în moduri deosebite. Iar într-o zi ne va recompensa cu viaţa veşnică. Da, lui Dumnezeu îi pasă!

Hannelore Gomez

Acest articol face parte din cartea „Înaintăm împreună” de Ardis Carolyn