Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii care ştiţi că veţi primi de la Domnul răsplata moştenirii. Voi slujiţi Domnului Hristos. – Coloseni 3:23,24

Efectul secundar al traiului în frumoasa Scoţie este depărtarea de familiile noastre.

Dar faptul că sunt scriitoare înseamnă că am programul flexibil, aşa că îmi pot vizita familia ori de câte ori soţul meu are întâlniri ce se desfăşoară în Anglia.

Fiica noastră, Beth, are un serviciu cu normă întreagă. Aşa că îmi petrec dimineţile acasă la ea, unde scriu. După prânz, o oră mi-o petrec făcând curat la ea în casă şi gătind, după care o iau pe micuţa Zara de la creşă, ca să ne jucăm înainte ca părinţii ei să ajungă acasă.

Nu sunt cine ştie ce ataşată de făcutul curăţeniei, dar, când fac curăţenie pentru fiica mea, devine un dar şi o încântare şi contează enorm pentru Beth, care este foarte ocupată. Când e acasă, prioritatea ei este să petreacă timp cu fetiţa şi cu soţul ei, nu să facă curat în baie.

Într-o zi, pe când îi frecam podeaua din bucătărie, a sunat telefonul. Era cineva de la o organizaţie caritabilă şi nu prea voiam să lungesc discuţia. Aşa că, în loc să spun că sunt mama lui Beth, am spus că sunt „doar o menajeră”; în speranţa că se va încheia repede conversaţia. La urma urmei, aia şi eram: cu un vas cu apă şi detergent şi cu o perie în mână, spălam pe jos.

Brusc, am auzit: „Domnişoară (asta m-a făcut să zâmbesc), nu te înjosi singură! Nu e nimic rău să fii menajeră. Merită la fel de mult respect ca orice altă ocupaţie. Lumea ar fi un loc oribil de locuit dacă nu ar fi menajere!” Şi vocea de la capătul firului a continuat vreo cinci minute. Era o încântare sufletească faptul că un străin este atât de preocupat de cineva care era „doar o menajeră”.

Azi, majoritatea dintre noi vom face ceva comun, plictisitor, murdar sau neapreciat. S-ar putea să credem că suntem doar o menajeră, doar o mamă, doar cineva care spală haine – dar suntem ceva cu mult mai mult. Fiecare lucru mic pe care îl facem poate fi un dar din iubire pentru cineva şi, drept consecinţă, un dar din dragoste pentru Dumnezeu. Iubirea noastră transformă cea mai simplă activitate într-un act de închinare. Când frec pardoseli, îmi imaginez că o fac pentru Isus. Zâmbesc, trupul mi se relaxează şi eu ştiu că munca mea este cel mai important lucru pe care îl pot face pentru Dumnezeu în momentul respectiv. Nu sunt doar o menajeră – îi slujesc lui Dumnezeu însuşi.

În ochii lui Dumnezeu, nu suntem niciodată doar ceva. Cu excepţia faptului că suntem doar iubiţi de El.

Karen Holford

Acest articol face parte din cartea „Înaintăm împreună” de Ardis Carolyn