Preaiubiţilor, să ne iubim unii pe alţii, căci dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu. – 1 Ioan 4:7

În mai 2012, am făcut împreună cu soţul meu o croazieră în Europa, până la Dunărea de Jos, pentru a sărbători faptul că am obţinut titlul de master. A fost frumos. Servirea a fost excelentă. Mâncarea, nemaipomenită. Tovarăşii noştri de călătorie, extrem de interesanţi. Ne-a plăcut să călătorim prin ţări pe care nu le mai vizitaserăm şi să aflăm lucruri despre ele. Totuşi, în ciuda faptului că, în general, ne bucuram de ceea ce trăiam, ne chinuia cea mai ciudată senzaţie. Ne simţeam ca într-o bulă. Toţi călătorii erau din ţări vorbitoare de limba engleză, aşa că toţi cu care interacţionam vorbeau engleza. Pe vas şi în autocarele cu care vizitam, eram ţinuţi departe de oamenii locului, pentru că nu ne adresam direct lor şi nici nu interacţionam cu ei. Doar îi observam de la distanţă mai degrabă decât să ne implicăm în viaţa şi în cultura ţării în care ne aflam.

Gândindu-mă la această senzaţie ciudată, m-am şocat să realizez că mult prea des trec prin viaţă în propria bulă. Cât de des mi se întâmplă să fiu înglodată în propriile griji şi chiar bucurii până acolo încât să pierd legătura cu vecinii, cu colegii de serviciu sau chiar cu străinii de pe stradă sau dintr-un magazin? Dumnezeu vrea să mă îndrept spre cei de lângă mine. În fiecare zi pot fi o binecuvântare pentru alţii, ascultându-le durerea, încurajându-i când sunt căzuţi sau bucurându-mă cu ei pentru toate binecuvântările pe care Dumnezeu le revarsă asupra lor. În lumea ocupată de astăzi este foarte uşor să ne atingem doar superficial viaţa unii altora.

Aşadar, eu cred că Dumnezeu ne cheamă pe fiecare la relaţii mai profunde cu prietenii, cu familia, cu familia bisericii şi cu colegii de serviciu. Trebuie să trăim practic dragostea lui Dumnezeu. Cred că, în primul rând, Dumnezeu vrea să aibă o relaţie autentică cu fiecare dintre noi şi apoi, în virtutea acelei relaţii, noi să fim în stare să mergem spre cei din jurul nostru cu iubirea lui Dumnezeu.

Nu vreau să umblu într-o bulă. Nu vreau să fiu izolată de cei din jurul meu sau, în cel mai bun caz, doar la suprafaţă să ating viaţa prietenilor mei. Vreau mai mult. Ştiu că Dumnezeu vrea mai mult pentru mine şi pentru tine. Hai să fim iubirea lui Dumnezeu pentru cei din jurul nostru!

Julie Bacock-Bliss

Acest articol face parte din cartea „Înaintăm împreună” de Ardis Carolyn