Şi Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Hristos. – Filipeni 4:19

În 1977, soţul meu, Gaspar, a fost găsit cu un rinichi polichistic. Mama lui şi câţiva unchi, mătuşi şi verişori deja nu mai erau în viaţă din cauza acestei malformaţii ereditare. Aşa că, de-a lungul anilor, am încercat să ne pregătim pentru inevitabil: dializă, deteriorarea sănătăţii şi moarte. Desigur, dacă ar fi beneficiat de un transplant, acest viitor ar fi fost mai strălucit.

Viaţa poate decurge oarecum normal ani la rând înainte ca rinichii polichistici să înceteze să funcţioneze. Doar că în această perioadă, situaţia se aseamănă cu o bombă cu ceas. Într-un final, în decembrie 2002, ni s-a adus la cunoştinţă că funcţia renală a lui Gaspar e atât de slabă, încât ar trebui să se pregătească pentru dializă sau transplant de rinichi. Înscris pe o listă de aşteptare pentru un rinichi, Gaspar ştia că timpul mediu de aşteptare pentru un transplant era de cinci ani.

Neştiind că cel mai bine e să sari peste etapa de dializă şi să beneficiezi de transplant cât mai repede, am scris în jurnalul meu: „Doamne, Gaspar are nevoie de un rinichi acum. Rezolvă problema conform voinţei Tale. În Filipeni 4:19, ai spus că ne vei împlini nevoile. Îţi mulţumesc că Te vei ocupa de această nevoie urgentă, la momentul şi în modul ales de Tine.”

M-am hotărât să îmi fac analizele pentru a vedea dacă sunt compatibilă cu Gaspar. Chiar dacă şansele erau infime ca eu, nefiind rudă de sânge, să fiu compatibilă cu el într-o aşa măsură încât să îi pot dona un rinichi, m-am dus totuşi la analize. Incredibil, dar eram compatibilă. (E bine de ştiut asta, după 33 de ani de căsnicie.) I-am donat un rinichi pe 7 aprilie 2003. Dumnezeu ne-a împlinit nevoia într-un mod uimitor. Acum simţim o apropiere şi mai mare unul de celălalt şi înţelegem mai profund ideea biblică de „un singur trup” (Geneza 2:24).

Când eu şi Gaspar ne-am trezit din operaţie, am întrebat: „Eşti un stăpân bun al rinichiului meu?” Răspunsul la această întrebare a devenit brusc un stil de viaţă pentru Gaspar. Prevenirea respingerii noului rinichi este o chestiune de viaţă şi de moarte. Proceduri de raportare, medicaţie antirespingere şi antiinfecţie, plus alte măsuri de siguranţă au devenit nenegociabile în programul zilnic al lui Gaspar în vederea prevenirii respingerii rinichiului. O lecţie în timp real cu privire la faptul că, atunci când Dumnezeu ne împlineşte nevoile, suntem responsabili, prin harul Său, să fim buni administratori ai acelor binecuvântări.

May-Ellen Netten Colon

Acest articol face parte din cartea „Înaintăm împreună” de Ardis Carolyn